Oana Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme

„De ce iubim ziua de 8 Martie”

Dacă în alte zile ale anului nu se întâmpla, în această zi, de 8 Martie, femeile primesc flori, poezii, omagii, elogii. Doar pentru o zi femeile sunt lăudate, idealizate, stimate, iubite, apreciate nu pentru altceva, ci pentru ca sunt ceea ce sunt: femei. Iubim ziua de 8 Martie pentru toate aceste lucruri frumoase, dar, mai ales, pentru că reprezintă un simbol al luptei femeilor de pretutindeni pentru drepturi sociale, economice și politice.

Inițiativa sărbătoririi pe plan internațional a femeii a pornit de la o întâmplare tragică: în anul 1908, peste 100 de muncitoare au fost arse de vii într-o fabrică textilă americană numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstrații inițiate pentru drepturile muncitorilor.

În același an, 1908, în ultima duminică din luna februarie, femeile socialiste din SUA au organizat un marș de protest pentru apărarea drepturilor femeilor și comemorarea tristului eveniment. Pe 19 mai 1908, se sărbătorea pentru prima dată în Europa, în Germania, Austria, Danemarca și alte câteva țări vest-europene, Ziua Internațională a Femeii.

La Internaționala Socialistă de la Copenhaga, în anul 1910, s-a hotărât ca o zi pe an să fie consacrată sărbătoririi pe plan internațional a femeii muncitoare, fără a se stabili cu exactitate data. Abia în anul 1977, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a proclamat printr-o rezoluție ziua de 8 Martie – Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională, o sărbătoare asociată cu lupta femeii moderne pentru emancipare și drepturi egale cu bărbații pe toate planurile sociale și politice.

Următorul pas l-a constituit proclamarea, de către ONU, a anului 1975 ca An Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976 – 1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

Au urmat și alte evenimente internaționale care au influențat evoluția statutului femeii în lume prin adoptarea unor documente ce conțin norme și măsuri obligatorii pentru statele semnatare.

La constituirea UE, principiul egalității de șanse a fost inclus în tratatele inițiale, conceptul și politicile specifice fiind dezvoltate ulterior în legislația europeană, începând cu anul 1975, prin adoptarea directivelor referitoare la egalitatea de șanse pentru femei și bărbați. La acestea se adaugă alte numeroase recomandări, rezoluții, decizii și declarații, pe teme ca: egalitatea de șanse și de tratament pentru femei și bărbați la locul de muncă; protecția maternității; participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor; prevenirea și combaterea violenței domestice; prevenirea și combaterea traficului cu femei; reprezentarea femeilor în mass-media și publicitate etc.

Odată cu aderarea României la spațiul comunitar, legislația UE este parte a legislației naționale și obligația aplicării acesteia se face, în țara noastră, de către instituțiile constituite pentru promovarea egalității de gen, ca o recunoaștere a valorii sociale egale a femeilor și bărbaților.