Ioan Stan

De fiecare dată când Guvernul decide asupra unei chestiuni pe care este îndreptățit s-o gestioneze, avem parte de o imediată burzuluire a vajnicei opoziții, manifestată prin declarații, lamentări și suspine de dragul suspinelor. Urmărind cu coada ochiului aprobarea Cotroceniului, mai că întreabă după fiecare frază: „Zic bine, șefu?” Sigur că șefu’ aprobă orice încercare de a nega sau măcar de a minimaliza reușitele unui guvern care nici de teama lui nu tresare și nici pe dictarea lui nu-și face temele. Măcar așa să-și mai liniștească angoasele și nervii puși la grele încercări de reușitele guvernamentale remarcate ca atare de analiști politici și economiști de mare recunoaștere în respectivele domenii.

Profesioniști ca cei de la Business Monitor International sau analiști ca cei de la Democracy Institute au recunoscut parcursul economic bun al țării, direcția bună pe care s-a încadrat economia românească. Spre deosebire de colegii noștri din opoziție, aceștia confirmă că România a înregistrat o creștere solidă a PIB, o rată redusă a inflației și un deficit bugetar care poate face invidioase multe țări din Uniunea Europeană. Și, pentru a nu exista nicio confuzie cu privire la responsabilitate în comentariile lor, se afirmă: „eforturile prim-ministrului Victor Ponta de a crește transparența și de a se angaja într-o combatere mai eficientă a corupției ar putea crește încrederea investitorilor internaționali în mediul românesc de afaceri”.

Sigur că deja se pregătesc replici care să încerce a induce îndoiala cu privire la aceste afirmații, pentru că inclusiv negarea competenței unor specialiști de talie internațională nu li se pare unora prea mult. Ca să-i scutesc de această osteneală, argumentez: Huawei, ZTE – dezvoltarea centrelor tehnologice pentru Europa în România, Holzindustrie Schweighofer – investiție _greenfield_ în Covasna; Fribourg Development – parc tehnologic la Cluj; Bosh – nouă noi unități la Cluj-Napoca și Blaj; DeLonghi – investiție la Jucu, Siniat România – investiție la Turceni; Austria Card România – investiție în prima fabrică de carduri cu cip din România; la București Pirelli și Michelin – extindere capacități de producție; Prysmian – investiție la Slatina, și vă asigur că pot continua. Politica inducerii de incertitudine, politica de blam chiar cu riscul ridicolului sunt singurele care le-au mai rămas unora care n-au reușit decât să-și atragă oprobriul public. Această metodă, perfecționată și dezvoltată la cote maxime de omul care ar trebui să pună interesul național deasupra oricărei afinități politice ori de altă natură, practicată de supușii săi fără discernământ, de dragul „indicațiilor prețioase”, conduce tot la ridicol. Negarea evidenței, răstălmăcirea faptelor, desfășurate, de altfel, în văzul lumii, sunt caracteristice acestor demersuri, departe de a fi criticile constructive cu care o opoziție democratică este datoare electoratului său. Pe aceste coordonate se înscrie, neabătut, moțiunea simplă pe tema privatizării CFR.