Nuțu Fonta

„De la «nu ne vindem țara» la nu mai avem ce vinde din ea”

La aproape 23 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată, la propriu, ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică și economia de piață cu fața spre Vest ne-au lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brățările dacice, fără ciment, fără flota maritimă și, mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Așa am ajuns ca România să înstrăineze pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe fața pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenți de mila investițională a altora. Mineritul din Apuseni și din Maramureș l-am pus pe butuci, autostrăzile sunt aproape aceleași pe care le-a construit „răposatul”, navele noastre comerciale au ajuns pe mâna piraților,

pădurile se taie cu o frenezie de neoprit, privatizările strategice bat pasul pe loc...

Contrar sloganului „Nu ne vindem țara”, am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro și pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruțare unități economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogățit șmenari autohtoni sau străini, îmbogățiți peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, arme de proveniență românească, resursele subsolului și, astfel, să depindem de alții în spațiul nostru vital economic.

Strigător la cer este faptul că am ajuns să cedăm chiar și pavilionului României, pentru 30 de ani, unui offshore din Cipru, printr-un contract mai puternic decât legea, încheiat împotriva oricăror interese strategice ale României. Am ajuns astfel să ne vindem dreptul de a folosi tricolorul, unul dintre însemnele fundamentale ale statului român!

Poporul român a fost obișnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii, hoții, hunii, vizigoții și alte nații tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile și pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societățile care ne dau energia, aluminiul, oțelul și chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nicio țară din lume nu și-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Așa procedează doar cei care-și grăbesc pieirea...

Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceaușescu cu marea industrializare și marea înfometare. Acum am rămas fără nimic strategic.

Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o țară productivă, nu doar de consum. Este necesar ca responsabilii destinelor acestei țări să se trezească la realitate, să se deplaseze prin frumoasa noastră țară, promovată doar de Prințul Charles, și să vadă că am rămas în urmă, din toate punctele de vedere. Să vadă ruinele celor 23 de ani de democrație prost înțeleasă și ineficient gestionată, pentru că, așa cum spunea un mare poet, „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă!”