Vasile Popeangă

„De la oferirea de găleți portocalii la furatul cu tirul”

La ce credeți că se gândesc guvernanții portocalii cel mai mult? Dacă s-ar face un sondaj de opinie cu această unică întrebare, sunt convins că, într-o covârșitoare proporție, răspunsul celor chestionați ar fi „la furat”. Orice, dar voturi cu precădere... Chiar dacă presupunem că mai sunt printre ei câțiva mânați de bună-credință și vor să facă ceva util pentru cei mulți, eticheta lipită pe fruntea guvernanților portocalii este cea de hoți. Unii ar mai completa cu: mincinoși, neserioși sau panglicari, multă lume înclinând să le dea dreptate fără să stea prea mult pe gânduri...

Un domn pe nume Pitagora spunea, pe vremea când democrația se năștea în Atena antică: „Pentru a cunoaște un om cu adevărat trebuie să faci un singur lucru: să-i dai putere”. În momentul în care omul are puterea de a face ce vrea, de a decide pentru alții, de a se crede un mic Dumnezeu, într-un cuvânt, de a conduce, își va da măsura caracterului sau, mai exact, a lipsei acestuia. De la constatarea anticului înțelept, nimic nou sub soare. Natura umană a rămas aceeași, mai degrabă înclinată spre minciună, înșelătorie și parvenitism decât spre compasiune, solidaritate sau altruism. Când PDL-iștii fugăreau populația – mai ales cea nevoiașă – în campanie ca să le dea mai cu de-a sila câte-o găleată portocalie cu niscaiva faină, zahăr și ulei pe fund (ingredientele necesare gogoșilor...), nu o făceau din compasiune cu sărăcia omului de rând, ci din dorința de a ajunge la cașcaval, de unde să poată fura cu tirul și cu vaporul, și mărturiile vameșilor arestați o confirmă.

Înclin tot mai mult să cred că în Românica noastră dragă au evoluat două specii distincte de oameni: oamenii obișnuiți, care se trezesc dis-de-dimineață pentru a câștiga cinstit o bucată de pâine, și politrucii portocalii, care tot dis-dedimineață se gândesc cum să mai înhațe încă o feliuță de cașcaval. Această a doua specie – „politicianul” portocaliu – în general se ține departe de oamenii de rând. Se trimit doar „la înaintare”, pe la televiziuni, câțiva guralivi care să arunce cu praf în ochii populației. În rest, dispar, să nu pățească și ei precum Hoară, care era să fie linșat de populația revoltată... Se corcesc între ei, fac afaceri între ei, iar la televizor și în conferințe de presă livrează circul pentru popor, apoi se pupă pe bot plini de solidaritate de gașcă și mai pun de o afacere. În majoritatea cazurilor, afacerile lor se învârt în jurul banilor publici, bugetul public este pușculița pe care o sparg când și de câte ori au chef. Când n-au chef de banul public, pun de-un trafic mai măricel, că e mai rentabil, se lucrează mai mult cu cash... că doar vama-i a lor!

L-am auzit cu toții, deunăzi, pe șeful statului trâmbițând încruntat că „...originea risipei banilor publici se află într-un comportament politic de natură populistă”. O fi și asta, dar e ciudat să o auzi de la un politician care, în urmă cu un an și-un pic, susținea sus și tare (promulgând chiar o lege în acest sens!) majorarea salariilor profesorilor cu 50%, deși criza economică rânjea la fereastră, doar că Băsescu n-avea chef să discute despre chestii nasoale: „Nu știu d-astea și basta!” Nu era „corect politic”, cum se zice pe la Marele Licurici...