Lucia Ana Varga

„De la ținuturi la NUTS (Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică)”

Săptămâna trecută a fost adoptată tacit de către Senat Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, inițiată de parlamentari UDMR.

Împărțirea teritorială a României nu trebuie să fie un subiect peste care să trecem cu ușurință. Nu putem lăsa pe seama procedurii parlamentare de aprobare tacită un subiect atât de delicat și de care se leagă în mod direct și pe o perioadă îndelungată de timp dezvoltarea României. Asta cu atât mai mult cu cât România are o lungă istorie și o experiență nu întotdeauna fericită în ceea ce privește organizarea administrativ-teritorială.

De la cnezatele și voievodatele prestatale, la ținuturile lui Cuza și ulterior la județe, de la jude și pârcălab la prefect, România pare să nu fi reușit încă să găsească acea formulă care să răspundă nevoilor cetățenilor de bună guvernare.

Chiar și încercarea de a ne plia pe Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică, impusă de Comisia Europeană pentru încadrarea uniformă a autorităților administrativ-teritoriale ale statelor membre pe grade administrative specifice, a fost un semieșec, în urma căruia ne-am ales cu cele opt regiuni de dezvoltare.

Și spun că a fost un semieșec deoarece cele 8 regiuni de dezvoltare din România nu au statut de unități administrativteritoriale, neavând personalitate juridică, neavând autorități publice deliberative și executive alese prin vot – și deci fiind lipsite de dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le cuprind, treburile publice pentru organizarea, funcționarea, competențele, atribuțiile și gestionarea resurselor publice de la nivel regional care să se bazeze pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregii regiuni. De altfel, nici propunerea legislativă anterior menționată nu rezolvă aceasta problemă, ci doar trasează, superficial și fără criterii temeinice, alte regiuni.

Nu avem răspunsuri la întrebări concrete: câte niveluri de decizie locală sunt necesare, care sunt criteriile reale de exercitare a capacității de a administra o unitate administrativ-teritorială în folosul comunității locale și fără risipirea banului public, așa cum se întâmplă acum prin crearea unor organisme regionale lipsite de putere, cum se asigură reprezentarea intereselor comunităților locale și cum se asigură coerența dintre administrația publică locală și cea centrală.

Aprobarea tacită a acestei propuneri legislative nu oferă răspunsuri și soluții la o problemă reală a României și consider că inițiatorii ar trebui să o retragă din dezbaterea parlamentară.

Guvernul Boc trebuie să se implice și să își asume politic un proiect de modernizare a organizării administrativteritoriale a României, nu însă prin asumarea răspunderii