Relu Fenechiu

De mai bine de doi ani de zile, vocile vizibile din PD-L, din media scrisă și vizuală, acuză orice acțiune a PNL, susținând că ar reprezenta rodul unor înțelegeri toxice cu PSD. Și acuzațiile au curs și curg în cascadă, de parcă PSD ar fi un partid în afara legii. Că în realitate lucrurile nu au stat și nu stau așa — trec peste faptul că PSD este un partid parlamentar cu aceleași drepturi ca orice alt partid — se poate observa fără probleme monitorizând rezultatele votului

electronic din cele două Camere, în care, în foarte multe cazuri, voturile parlamentarilor PSD nu au coincis cu cele ale senatorilor sau deputaților liberali, iar dacă au existat linii de vot comune între PNL și PSD, atunci cu siguranță a fost vorba despre negocieri la sânge, beneficiarul fiind nu PNL, ci cetățeanul român.

Se poate însă lesne observa că în cazul unor proiecte de lege nocive — un exemplu recent care îmi vine în minte este cel al modificării Legii nr. 10/2001 prin care se urmărește a se da satisfacție celor care au ocupat casele foștilor proprietari —, extrem de fructuoasă, la vot, a fost colaborarea dintre PSD cu PD-L. Și nu este doar un exemplu singular. Dar în acest caz și în celelalte înțelegerea cu PSD nu mai are caracter toxic.

Am apelat la această introducere, pentru a atinge două subiecte fierbinți ale acestei perioade: 1. În urmă cu o săptămână, la școala de vară a organizației de tineret a PD-L s-a lansat o altă acuzație gravă care vizează și PNL. Concret, unul dintre responsabilii cu comunicarea din PD-L — este vorba de doamna Raluca Turcan — a afirmat, trecând în revistă pericolele externe ce pândesc acest partid, că „PSD și PNL vor aplica înainte de alegeri o politică tip „anacondaˮ, adică de sufocare a PD-L. Concret, având o majoritate parlamentară, cele două partide îl vor suspenda pe președintele Traian Băsescu pentru ca, imediat după alegeri, acesta să se afle în imposibilitate de a desemna un premier dorit de el”.

Știu că deja o mare parte dintre oamenii politici au intrat în campanie electorală, dar a prezenta în fața unor tineri care abia acum bat la porțile politicii astfel de ipoteze fanteziste reprezintă o blasfemie, deoarece deformează din start gândirea politică a celor foarte tineri și le inoculează principiile nocive ale talibanismului politic.

Mai trebuie să adaug și nonsensul acestor afirmații. Dacă prin absurd cineva ar intenționa să îl suspende pe șeful statului, atunci demersurile primare ar fi trebuit deja să fie demarate. Or, nimeni în afară de doamna Turcan nu a auzit de astfel de demersuri. Este regretabil că un politician tânăr se pretează la astfel de atacuri josnice.

## 2. Protocolul dintre PD-L și PRM

Noi, cei din PNL, nu o să ieșim și să acuzăm pe cineva de o colaborare toxică, chiar dacă până luni, 1 septembrie, PRM era catalogat de liderii PD-L și de cei ce gravitează în jurul lui drept un partid extremist și orice înțelegere cu formațiunea condusă de C. V. Tudor era taxată ca fiind o crimă politică. Nu am să caracterizez astfel noua opțiune politică a partidului condus scriptic de domnii Boc și Stolojan și, în fapt, de Traian Băsescu, dar, totuși, după ce în public C. V. Tudor strigă: „Mincinosule! Ieși afară, hoțule! Bețivule! Marș afară!” — la adresa lui Traian Băsescu, iar Gheorghe Funar, secretar general al PRM, îl descria recent pe Boc ca fiind „un mincinos și profitor nerușinat, care a dat Clujul înapoi cu 50 de ani!”, este greu de înțeles o astfel de colaborare, mai ales că în 2006 și 2007 domnul Emil Boc a fost ferm: „PD-L nu va avea niciodată o colaborare cu PRM”.