Virgil Pop

„De unde graba cu Codul muncii?”

Constat cum Guvernul Boc încearcă pentru a nu știu câta oară să ne bage pe gât o lege prin metoda preferată a premierului, și anume prin angajarea răspunderii guvernamentale. De data aceasta însă nu există niciun fel de pretext care să justifice o astfel de procedură, cum au fost, spre exemplu, presiunea FMI, actualizarea cu cadrul european și așa mai departe. În acest caz, bunăoară, apare o întrebare justificată: de ce se grăbește, de fapt, Guvernul Boc, cu asumarea răspunderii pe Codul muncii?

Codul muncii, la fel ca celelalte acte normative adoptate prin aceeași procedură, cum ar fi Legea educației, spre exemplu, trebuie să fie subiectul unor negocieri intense între Guvern, pe de o parte, și cei afectați de prevederile viitorului act normativ, cum sunt, de această dată, sindicatele și patronatele. Deși s-au purtat discuții referitoare la cod, Guvernul a înaintat proiectul fără modificările dorite de cei ce vor trebui să se supună prevederilor legii. Prin urmare, sindicaliștii și oamenii de afaceri resping cu tărie forma actualei legi, pentru că nu îi avantajează pe niciunii dintre aceștia și noi, în mod evident, le sprijinim întru totul pretențiile de rediscutare a actului. Codul nu le va aduce cinste nici guvernanților, pentru că, în același stil Boc, imediat după promulgare, legea va face obiectul unor modificări, fie sub presiunea protestelor, fie prin evidențierea unor anomalii. Așadar, nicio parte nu este interesată să treacă o astfel de lege. În plus, noi vom avansa propriul proiect de lege care este deja agreat de părțile implicate. De unde, atunci, graba promulgării Codului muncii? Cei de la putere știu că vor apărea mișcări de protest ale sindicaliștilor, care au anunțat deja un calendar de acțiuni. Potrivit unui top realizat de o publicație internațională, România prezintă cel mai mare risc de revoltă din Europa și iată că acum vedem și motivele. Guvernul întreține această situație prin ignorarea totală a voinței cetățenilor, deși această situație poate fi extrem de ușor evitată, prin discuții și dezbateri.

Probabil însă că răspunsul la această dilemă nu are legătură nici cu voința cetățenilor și nici cu legile fundamentale ale țării. Miza acestui cod este, ca de fiecare dată, una politică și egoistă, și anume luptele intestine din PDL. Este foarte probabil că această moțiune de cenzură va fi ultima pe care Emil Boc o va adăuga la palmares, din postura de premier, și, cel mai probabil, acest lucru se va întâmpla cu voia celor din PDL.

Dacă acest plan se va îndeplini, se vor reliefa câteva adevăruri. În primul rând, căderea lui Boc cu ajutorul oamenilor săi va fi o dovadă în plus că românii vor fi din nou victimele colaterale ale luptei pentru putere din PDL. Românii nu au fost și nu vor fi niciodată prioritari pentru cei de la guvernare, și timpul a demonstrat acest lucru. În al doilea rând însă țara scapă de un premier nepriceput, încăpățânat și total obedient altor interese decât cele ale țării, ceea ce nu poate decât să reprezinte o nouă șansă pentru România, asta în cazul în care Traian Băsescu va respecta, de data aceasta, Constituția și va lua act de dorința cetățenilor, de noua majoritate formată, și nu va scoate din mânecă un nou premier de paie.