Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 decembrie 2013
Declarații politice · respins
Ion Călin
Discurs
## „Decembrie 1989”
Revoluția Română din Decembrie 1989, care a dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui Nicolae Ceaușescu, a constat într-o serie de proteste, demonstrații și lupte de stradă. Anterior Revoluției române, celelalte state est-europene au trecut în mod pașnic la democrație, România fiind singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.
La fel ca în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România nu era mulțumită de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară; în paralel cu creșterea dificultăților economice, poliția secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat polițienesc. Revoluția română nu s-a declanșat acolo unde era cea mai mare mizerie, ci acolo unde sentimentul de rușine a fost cel mai puternic.
La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara, ca răspuns la încercarea Guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass-media internațională, iar Guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Au încercat din nou să incendieze clădiri, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Semnificația prezenței armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceaușescu.
Între timp, la București, pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a obținut din partea CPEx aprobarea folosirii forței pentru înăbușirea Revoluției de la Timișoara.
Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraș. 100.000 de protestatari au ocupat Piața Operei (astăzi Piața Victoriei) și au început să strige sloganuri antiguvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. Treptat situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți. Exemplul Timișoarei va fi urmat de alte localități din țară: Arad, Sibiu, Târgu Mureș, Reșița, Brașov și altele.
Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceaușescu descoperă în țară o situație deteriorată. Lipsa sa de înțelegere a evenimentelor și incapacitatea de a trata situația au ieșit din nou în evidență când a oferit, într-un act de disperare, creșterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună și a continuat să laude realizările „Revoluției socialiste”, neînțelegând că altă revoluție se desfășura chiar în fața sa.
După înăbușirea în sânge a demonstrațiilor, ieșirea în stradă a muncitorilor din zonele industriale, sinuciderea generalului Vasile Milea, s-a reușit ca, în jurul orei 12.30, Televiziunea să fie ocupată de revoluționari. La 12.51, Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluționari, se adresează telespectatorilor, anunțând fuga dictatorului și, formând cu degetele litera V (semnul victoriei), au rostit celebra frază: „Am învins!”