Mi-am exprimat public tristețea și uimirea referitoare la modul în care s-au desfășurat ultimele ședințe ale Consiliului Județean Giurgiu, în care aleșii au luat o serie de decizii îndreptate împotriva locuitorilor județului. Sunt mâhnită și consternată în același timp de involuția aleșilor politici din județul Giurgiu. Mă refer la ultimele ședințe ale legislativului județean, în fapt un simulacru, un circ demn de mahala, în care toate propunerile de hotărâri s-au votat efectiv „la mișto”, iertată fie-mi expresia, dar acesta este adevărul! Toată lumea a votat haotic, unii împotriva celorlalți, fără a se ține cont nici de doctrine, nici de alianțe, nici de principii și, mai grav, nici de necesitățile giurgiuvenilor. Consilierii județeni au votat doar pentru a se remarca în fața șefilor partidelor din care fac parte, într-un dispreț incalificabil la adresa locuitorilor acestui județ, oricum situat aproape de polul sărăciei și uitat sistematic de ultimele guverne. Am asistat la o ședință care a frizat absurdul, cu prezentarea unor ambiții personale și de grup absolut prostești și nedemocratice, făcute tocmai pe spinarea celor care i-au trimis acolo.
Modul în care s-a votat la câteva proiecte extrem de importante, respectiv acordarea sumelor necesare persoanelor cu handicap și tratamentul de care au nevoie bolnavii cu HIV/SIDA, a fost efectiv cinic. Votul din respectiva ședință a CJ Giurgiu a fost îndreptat clar împotriva oamenilor, un fapt nu numai ilegal, ci și imoral, având în
vedere că respectivii consilieri județeni au ajuns acolo în urma încrederii primite din partea giurgiuvenilor. Afirm răspicat: acești consilieri județeni nu își merită funcțiile deținute, dacă au putut să se coboare până într-acolo încât să voteze împotriva unei rectificări de buget și a unor proiecte de care depind viețile unor oameni, precum alocarea fondurilor pentru bolnavii infestați cu HIV – o categorie de suferinzi ajunși în această situație tot din cauza greșelilor umane –, precum și plata indemnizațiilor persoanelor cu handicap. De asemenea, s-a votat fără a se ține seama de continuarea proiectele din fonduri europene, cum ar fi investiția în reabilitarea drumului de la Gogoșari, iar acestea pot fi pierdute doar pentru simplul motiv că „așa vor mușchii unora”, din nou să îmi fie iertată expresia, dar este strigător la cer ce s-a întâmplat.
După acea ședință a CJ, am ajuns să îmi fie rușine cu reprezentanții actualei clase politice din Giurgiu. Mă întreb – ca și oamenii rămași fără bani de tratamente și fără indemnizațiile de handicap – oare consilierilor județeni chiar nu le este frică de Dumnezeu?! Deoarece evident că nu le pasă de oameni. Sunt totalmente îngrijorată de modul în care s-au comportat aleșii județeni. Este de neînțeles ceea ce au făcut dânșii și, deși nu îmi stă în caracter să jignesc pe nimeni, există un singur cuvânt care poate să-i caracterizeze: rușine! Mă întreb: dacă nici de Dumnezeu nu se tem, se cred aleși pe viață, au uitat cu desăvârșire de jurământul de credință, de oamenii care i-au votat, de tot și de toate?! Le recomand doar să se gândească la faptul că totul este trecător în viață, nimeni nu este de neînlocuit, iar nu peste mult timp vor avea nevoie din nou de voturile giurgiuvenilor, pe care acum i-au ignorat și batjocorit prin prestația lor jalnică.
De altfel, respectiva ședință a CJ Giurgiu a consemnat și un alt record negativ incredibil, respectiv respingerea prin vot secret a încetării calității de consilier județean a unui ales PNL înainte de expirarea duratei normale a mandatului. Cu alte cuvinte, consilierii județeni au votat ca distinsul lor coleg să rămână cu forța în CJ Giurgiu, deși el și-a exprimat public dorința de a demisiona și a ieși din Consiliul județean. Incredibil, dar posibil numai la Giurgiu! Un om vrea să plece din CJ, demisionează, dar, pur și simplu, nu este lăsat să plece! Cred că marele Caragiale a fost depășit!
## „De ce am votat Klaus Iohannis?”
Fac parte dintr-un partid politic, dar, în același timp, sunt un om liber. Iată de ce am decis să vă explic votul meu din turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014, care a mers spre Klaus Iohannis.
Îmi doresc o țară curată, dezvoltată, constructivă, cu o conducere a statului de bun-simț. Vreau o țară civilizată, modernă, în care instituțiile statului să respecte oamenii, plătitorii de taxe și impozite, nu să-i umilească repetat și permanent. Îmi doresc o Românie cu viitor pentru fetița mea, nu vreau să o trimit în străinătate încă din liceu, așa cum fac potentații politici ai zilelor noastre.
Am votat Klaus Iohannis deoarece prim-ministrul candidat Victor Viorel Ponta nu va reuși să își onoreze pleiada de promisiuni din aceste zile, așa cum nici USL și mai apoi PSD nu și-au respectat angajamentele luate în fața românilor din 2012 încoace. Mulți dintre noi știm că astăzi, după doi ani și jumătate de guvernare a camarilei PSD, compusă din baroni locali care au jefuit județe și demnitari ce au furat pădurile generațiilor viitoare, România ocupă ultimul loc în Europa la cele mai sensibile capitole. Cel mai dureros este eșecul luptei împotriva sărăciei, deoarece cifrele reale arată că mult mai mulți români sunt mai săraci decât acum trei ani... Întrebarea justificată este cum va reuși o Românie condusă în totalitate de PSD, cu ajutorul nemijlocit al unei alianțe formate, în premieră națională, după 25 de ani de democrație, din UDMR și PRM – adică ungurii și Vadim împreună, Doamne, iartă-i, că nu știu cum au ajuns aici! – să iasă din recesiune? Este evident că nu va reuși.
Nu am votat Ponta pentru că a introdus 36 de taxe și parataxe noi, iar dacă va ajunge președinte este posibil să ordone Guvernului său să pună și taxă pe apa de ploaie sau pe zâmbet! Nu am votat Ponta pentru că nu a vrut nici în ruptul capului să îngroape definitiv Legea amnistiei și grațierii, nici în ultima ședință a Parlamentului, nici cu alte ocazii, și este foarte posibil să o promulge imediat ce ar ajunge președinte. Doar Ponta continuă să se situeze în funcția de susținător și protector al PSD-iștilor corupți, parlamentari, foști miniștri, președinți de consilii județene și lideri județeni ai PSD, care au dosare de delapidare de sute de milioane de euro, dar conduc județele după bunul lor plac, iar apariția sa la Cotroceni ar transforma România într-un rai al corupției generalizate. Atunci chiar nu vor mai avea frică de nimeni! Nu am votat Ponta pentru că doar el a demonstrat că nu numai că nu susține statul de drept, ba chiar i se opune din răsputeri! Nu am votat Ponta deoarece a fost pus de Băsescu, girat de Băsescu și a coabitat și încă coabitează cu Băsescu!
În cei aproape trei ani de când conduce Guvernul, doar Ponta nu a demarat niciun proiect de țară pentru România! Doar Ponta nu știe cum arată România reală, nu a văzut niciodată satele din Giurgiu, care se zbat într-o sărăcie lucie, cu oameni disperați, deși se află la o jumătate de oră de marea capitală. Doar Ponta nu realizează cât de greu se trăiește în țara noastră, unde oamenii au ajuns să cerșească zilnic bani și locuri de muncă, din acele un milion de locuri de muncă promise și nefăcute! În timp ce doar Ponta vine cu cifre amețitoare privind creșterea nivelului de trai al românilor – unde or fi aceia doar Ponta știe! –, însă șomajul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut, coșul zilnic e tot mai subțire, iar medicamentele bătrânilor au devenit un lux de nepermis.
Doar Ponta îi minte cu nonșalanță pe români. A promis că va folosi acciza de 7% la carburanți pentru a face autostrăzi, dar de la Boc încoace nu s-a mai făcut niciun kilometru! Ce să mai vorbim de starea învățământului românesc, de bieții copii din clasa I, care în această toamnă au fost primii elevi din istoria României rămași fără abecedare pe bănci. Și, în acest timp, doar Ponta ne minte în față, spunându-ne că toți
copiii au laptopuri și tablete. Ce să mai vorbim de spitalele țării, unde nimeni nu se uită la tine dacă nu scoți bani din buzunar, unde nu se dau bani bolnavilor de cancer, SIDA sau diabet. Ce să mai vorbim de centrele pentru îngrijirea copiilor și bătrânilor, unde se moare cu zile! Doar Ponta știe de ce! Vă spun eu de ce: pentru că doar Ponta și guvernarea sa coruptă și mincinoasă au dat în aceste două luni pomeni electorale cât pentru cinci ani, de parcă România ar fi o țară populată doar de asistați social.
Doar Ponta patronează hoția și corupția din România. Doar Ponta s-a înconjurat de miniștri incompetenți, de oameni incapabili să gestioneze situații delicate. Așa au murit cu zile Aurelia Ion și Adrian Iovan, pentru că țara asta nu are nicio strategie bazată pe gândire logică și competențe, doar miniștri și demnitari de paie, yesmeni jalnici, puși în funcții pe baza gradului lor de servilism și capete plecate! Să nu mai amintim de implicarea Bisericii Ortodoxe, folosirea ei mârșavă într-o competiție electorală fără nimic sfânt pentru candidatul-premier, cel care a folosit toate resursele umane, logistice și financiare ale Guvernului, în loc să demisioneze din funcție în campanie! Și multe altele...
Așa să ne ajute Dumnezeu!
„Premierul Victor Ponta trebuie să rezolve situația dramatică a salariaților concediați de la ISU «Vlașca» Giurgiu”
Am adus la cunoștința prim-ministrului Victor Ponta memoriul a 36 de salariați ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Vlașca” al județului Giurgiu, care contestă anumite aspecte ilegale petrecute în instituție, drept care și-au pierdut locurile de muncă. Pentru conformitate, vă prezint integral scrisoarea adresată de cei 36 de oameni din Giurgiu, înaintată conducerii Guvernului României.
„Subsemnații Chiripuci Mirela Daniela, Ghiță Valentin, Tene Alin Ilie, Ghizdăreanu Adrian, Scărlătescu Alin, Ene Mihail, Vonica Cristinel Ionuț, Pietrosu Gheorghe Florin, Ancu Cristian Silviu, Vîlcan Anișoara, Cazacu Ionel, Ștefan Nicolae, Remus Adrian, Filip Florin Mihăiță, Puciumandea Ionuț Alin, Chican Cristian, Șomîrlie Niculae Sorin, Mihai Nicolae Iulian, Ciuculan Dacian Gheorghe, Frunzescu Cătălin, Deacu Marian, Dobre Daniel, Moraru Iulian Alin, Puiu Iulian, Andrei Iulian Lili, Crăcan Petrică, Mărgelatu Ilie, Alexe Andrei Eduard Florin, Nuță Radu Mihai, Apostol Dănuț Cristian, Covaci (Roșu) Daniela-Andreea, Movilă Cătălin Ionuț, Pîndaru Daniela, Marioara Alexandra, Mihalache Steliana, Ghiuzelea Mirela, încadrați de Inspectoratul pentru Situații de Urgență «Vlașca» al județului Giurgiu, anterior emiterii de către inspectorul-șef, în iulie–august 2014, a ordinelor de trecere în rezervă, reprezentați convențional de Societatea Civilă de Avocați «Abraham și Asociații», cu domiciliul ales pentru comunicarea documentelor oficiale la sediul din municipiul București, bd. Regina Maria nr. 35, sect. 4, prin avocat dr. Pavel Abraham, formulăm prezentul memoriu prin care să vă informăm în legătură cu următoarele aspecte referitoare la anularea documentelor de concurs întocmite cu ocazia încadrării subsemnaților la ISU «Vlașca» Giurgiu:
Prin Sentința penală nr. 29/04.07.2010, pronunțată în Dosarul nr. 55/753/2010 de către Tribunalul Militar Teritorial București, s-a dispus în mod nelegal, în temeiul art. 170, raportat la art. 348 din Codul de procedură penală, anularea documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU «Vlașca» al județului Giurgiu pentru cei 83 de candidați din totalul celor 381 de candidați favorizați la proba sportivă de trecere peste bârna de echilibru, candidați din care fac parte și subsemnații.
Ulterior, la data de 28 iulie 2014, a fost soluționată contestația la executare formulată de ISU «Vlașca» Giurgiu împotriva Sentinței penale nr. 29/04/07/2010, pronunțată de către Tribunalul Militar Teritorial București.
Având în vedere natura raporturilor de serviciu pe care le avem cu ISU «Vlașca» al județului Giurgiu, am aflat că prin Hotărârea nr. 55/2014 din 28 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Militar București, s-a dispus modificarea dispozitivului Sentinței penale nr. 29 din 4 iulie 2010, în sensul anulării tabelelor de concurs (proba de bârnă) întocmite cu ocazia încadrării la ISU «Vlașca» al județului Giurgiu pentru cei 83 de candidați din totalul celor 381 de candidați favorizați la proba sportivă de trecere peste bârnă de echilibru, candidați din care fac parte și subsemnații.
Așadar, având în vedere faptul că Sentința penală nr. 29 din 4 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 55/753/2010, al cărei dispozitiv a fost modificat în sensul anterior menționat, prin Hotărârea nr. 52/2014 din 28 iulie 2014 a Tribunalul Militar București, produce efecte juridice pentru subsemnații, în sensul că raporturile de serviciu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență «Vlașca» al județului Giurgiu vor înceta dacă se vor anula documentele întocmite cu prilejul încadrării subsemnaților, considerăm că am fost privați de posibilitatea legală de a ne apăra într-un proces penal la care, în mod nedrept, nu am fost chemați să participăm, deși consecințele pe care le suportăm sunt evidente.
Cu privire la aspectele precizate, suntem de părere că, în mod nelegal, nu am fost încunoștințați cu privire la desfășurarea unui proces penal prin care ne-au fost lezate în mod direct drepturile și care a avut drept consecință injusta emitere de către inspectorul-șef a unor ordine de trecere în rezervă.
Astfel, raporturile noastre de serviciu au fost anulate în urma pronunțării unei hotărâri penale într-un dosar în care subsemnații nu am avut calitate procesuală, aflându-ne în imposibilitatea obiectivă de a formula acte de apărare împotriva acuzațiilor ce ne-au fost aduse și care au condus la anularea foilor de concurs. De asemenea, pe fondul lipsei calității procesuale în Dosarul nr. 55/753/2010, nu am fost audiați nici pe parcursul cercetărilor penale și nici în cadrul procesului penal, iar acest viciu procedural a determinat încălcarea dreptului de apărare, prin punerea subsemnaților în situația de a nu ne putea apăra drepturile legitime, fiindu-ne îngrădit în mod vădit accesul liber la justiție.
În ceea ce privește metodologia examenului de încadrare pentru posturile de ofițer și subofițer din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Vlașca» al
județului Giurgiu, menționăm faptul că anul 2007 a fost ultimul an în care s-a susținut proba sportivă, întrucât începând cu anul 2008 acest tip de probă s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului de interne nr. 154/2004.
Mai mult decât atât, precizăm că proba de trecere peste bârnă nu numai că nu era obligatorie, dar nici nu făcea parte din evaluarea performanțelor fizice conform Ordinului ministrului de interne nr. 154/2004, prevederile acestuia fiind încălcate. În acest sens, Ordinul ministrului de interne nr. 154/2004 a fost încălcat, întrucât în conținutul acestuia se specifică în mod foarte clar faptul că pentru posturile de subofițer conducător auto sau subofițer servant pompier și protecție civilă sunt aplicabile probele din anexa nr. 2a, și anume: viteză, abdomen și rezistență, criteriile de admisibilitate urmând a fi stabilite în funcție de vârsta și sexul candidatului, astfel cum prevede art. 88 alin. (2) lit. G) din ordinul menționat anterior.
Potrivit ordinului invocat, proba cu trecerea peste bârnă este specifică militarilor aflați deja în serviciu, iar nu celor care acced la statutul de angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Astfel că, indiferent dacă proba cu trecere peste bârnă ar fi fost fraudată de către cadrul militar însărcinat cu desfășurarea probei fizice, aceasta nu era obligatorie, câtă vreme nu era prevăzută în metodologia de examen pentru subsemnații, fiind astfel încălcate dispozițiile legale aplicabile în materie.
Referitor la fraudarea probei cu trecere peste bârnă, menționăm că acest fapt s-a petrecut independent de voința și cunoștința subsemnaților, iar în acest sens vă facem cunoscut că, indiferent dacă s-au acordat două secunde pentru fiecare presupus candidat favorizat, cu sau fără aceste două secunde, lista candidaților admiși nu suferă modificări în urma retragerii acestor două secunde, rămânând nominalizați aceiași candidați declarați inițial admiși.
Cu privire la aceste aspecte, menționăm că nu am fost chemați pentru a participa la procesul penal în care s-a dispus anularea documentelor care au stat la baza încadrării noastre la ISU Giurgiu, nefiindu-ne atribuită nicio calitate procesuală, deși suportăm în mod direct consecințele anulării lucrărilor.
Pentru considerentele expuse anterior, suntem de părere că drepturile legitime ale subsemnaților au fost grav încălcate, fiindu-ne îngrădite liberul acces la justiție și dreptul de a ne apăra într-un proces penal a cărui soluție ne afectează în mod direct.
Faptul că accesul liber la justiție poate fi caracterizat ca principiu constituțional a fost exprimat de către plenul Curții Constituționale prin Decizia nr. 1/1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, decizie ce rămâne de referință pentru întreaga dezvoltare ulterioară a jurisprudenței Curții în această materie.
De asemenea, accesul liber la justiție reprezintă un drept fundamental, astfel cum acesta este reglementat de
prevederile art. 21 din Constituția României, potrivit cărora „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”, fără ca vreo altă normă legală sau autoritate judecătorească să poată îngrădi exercitarea acestui drept.
Mai mult decât atât, ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art. 6 pct. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil...”
În explicitarea acestei garanții procesuale, în doctrina dreptului european, dreptul de a avea acces la justiție este înțeles ca un drept concret și efectiv, care presupune ca justițiabilul „să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale”.
Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție.
Liberul acces la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental prin art. 21 din Constituția României și prin art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În Constituție, accesul liber la justiție este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege și de nicio autoritate judecătorească.
Astfel, subsemnații considerăm că, prin neacordarea unei posibilități legale de a ne apăra interesele legitime, ne aflăm în situația în care nu am fost invitați să participăm la un proces penal în cadrul căruia s-a decis sancționarea noastră și ne este opozabilă o hotărâre care nu ne-a fost comunicată și despre care am luat cunoștință abia la data de 28 iulie 2014, cu ocazia soluționării contestației la executare formulată de către ISU «Vlașca» Giurgiu, în temeiul raporturilor de muncă pe care le avem cu această instituție.
Am formulat prezentul memoriu cu toată încrederea că veți dispune luarea măsurilor ce se impun în ceea ce privește încetarea într-un mod nedrept a raporturilor de muncă ale subsemnaților cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență «Vlașca» Giurgiu, în urma unui proces penal în care nu ne-a fost acordată șansa de a ne apăra interesele.
Cu deosebită considerație și respect, petenții: Chiripuci Mirela Daniela, Ghiță Valentin, Tene Alin Ilie, Ghizdăreanu Adrian, Scărlătescu Alin, Ene Mihail, Vonica Cristinel Ionuț, Pietrosu Gheorghe Florin, Ancu Cristian Silviu, Vîlcan Anișoara, Cazacu Ionel, Ștefan Nicolae, Remus Adrian, Filip Florin Mihăiță, Puciumandea Ionuț Alin, Chican Cristian, Șomîrlie Niculae Sorin, Mihai Nicolae Iulian, Ciuculan Dacian
Gheorghe, Frunzescu Cătălin, Deacu Marian, Dobre Daniel, Moraru Iulian Alin, Puiu Iulian, Andrei Iulian Lili, Crăcan Petrică, Mărgelatu Ilie, Alexe Andrei Eduard Florin, Nuță Radu Mihai, Apostol Dănuț Cristian, Covaci (Roșu) DanielaAndreea, Movilă Cătălin Ionuț, Pîndaru Daniela, Marioara Alexandra, Mihalache Steliana, Ghiuzelea Mirela.”
Având în vedere faptul că salariații menționați se consideră nedreptățiți, am cerut premierului să analizeze petiția respectivă și să prezinte un răspuns celor în cauză.
## „Apel la responsabilitate”
Dicționarul explicativ al limbii române definește substantivul responsabilitate prin „Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere; funcție, sarcină de răspundere; atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale; răspundere pe care și-o asumă cineva; starea celui responsabil; obligațiunea de a repara, printr-o indemnitate pecuniară, prejudiciul cauzat prin propria sa vină ori prin a celor ce se află sub privegherea sa; răspundere, obligațiunea de a da socoteală de ceea ce faci”. Acestea sunt definițiile termenului responsabilitate și a fi responsabil.
Am amintit aceste explicații deoarece sunt convinsă că exact termenii menționați lipsesc în acest moment clasei politice românești. Lipsește responsabilitatea, nu avem simț de răspundere. Alegerile s-au încheiat, noul președinte a fost validat, prim-ministrul s-a întors la Guvern, după ce și-a vărsat amarul înfrângerii prin cluburile de noapte ale arabilor, iar parlamentarii, la rândul lor, s-au reîntors la muncă, după vreo șase săptămâni de vacanță electorală forțată, impusă fără voia lor. Cel puțin fără voia mea, pentru a nu mă exprima în numele colegilor mei din Camera Deputaților.
Viața merge înainte, vorba alergătorilor de cursă lungă: ai câștigat, continuă, ai pierdut, continuă! Întrebarea dilematică este ce avem de făcut de acum încolo, în viitorul imediat sau pe termen mediu. Dar prefer să vorbim la timpul prezent, adică despre ce trebuie să facem de azi înainte, cel puțin în cele câteva săptămâni rămase din acest an, și mă refer atât la oamenii care ocupă locurile din vârful politicii românești, cât și la oamenii simpli, obișnuiți, românii care se uită la clasa politică precum la un spectacol jenant de circ.
Nu obișnuiesc să spun vorbe mari, deci nu voi spune nici acum. Vreau doar să-i invit pe colegii mei parlamentari să se trezească, unii din adorația adjudecării alegerilor prezidențiale de către preferatul lor – care e mai mult un tehnocrat învelit în mantie politică decât un politician sadea –, iar ceilalți din gustul amar al înfrângerii neanunțate a prim-ministrului, și el împins în cursă, poate fără voia sa, de la spate, de alții... Așa că îi rog respectuos să se trezească, și unii, și ceilalți, și să ne apucăm de treaba pentru care oamenii, bieții oameni, ne-au trimis să muncim prin acest București agitat și stresant.
Le reamintesc tuturor că noi, parlamentarii, avem de slujit poporul român, Măria Sa Alegătorul, care ne-a învestit cu această înaltă demnitate. Fără îndoială, traversăm una dintre
cele mai negre perioade din istoria României, sub toate aspectele, în toate domeniile și din toate punctele de vedere. Țara ne este măcelărită de corupție, de am ajuns să-i suspectăm și pe cei mai cinstiți dintre semenii noștri, DNA își face în sfârșit treaba, serviciile secrete și de urmărire parcă-s mai multe ca niciodată, de ar fi în stare să-i urmărească pe toți românii deodată, parlamentarii și demnitarii cad pe capete, își plătesc păcatele lăcomiei, economia este în recesiune, Rusia ne amenință de la Răsărit, oamenii sunt sărăciți, debusolați moral și spiritual, lipsiți de speranță. Elicopterele ni se prăbușesc ieșite din garanție, că, deh, pentru Armată nu avem bani, dacă tot i-am dat drept despăgubiri pentru îmbogățirea unor miliardari de carton, ajutați de-a valma de oameni angrenați în politică, mă feresc să le spun politicieni, pentru că așa ceva nu există în România. Aici ar trebui insistat ceva mai mult, pentru că au murit opt profesioniști ai Armatei Române, opt militari cu familii și cu perspective frumoase într-o carieră tot mai puțin riscantă în țările Uniunii Europene. Țările celelalte, nu și la noi, din păcate! Ar fi fost normal ca banii spoliați din bugetul oricum sărăcit al României să fi ajuns la înzestrarea Armatei, nu la personaje precum Cocoș, Crinuța și Alinuța... Poate cei opt militari de elită ar fi avut o viață normală, nu onoruri în sicrie tricolore!
Ce să mai spere românul simplu, cel de la țară, cel din satele uitate din Giurgiu și de peste tot, care știe că tot Iliescu e președinte și nu a auzit niciodată că mai este vreun alt partid în afară de „trei trandafiri”? La ce să se mai aștepte tinerii noștri frumoși și deștepți, care și-au demonstrat competența și valoarea, de la un sistem educațional în declin permanent, ce are în frunte un ministru care confundă lupoaica cu vulpea...Vă spun eu, așteaptă să plece în străinătate. Ce să își mai dorească un pensionar bolnav, căruia, după o viață de muncă, i se cere la spital pentru o banală consultație pensia pe întreaga lună, direct și pe față, într-un alt sistem național aflat la terapie intensivă, dacă nu chiar în moarte clinică. Poate doar își roagă mai repede moartea...
Cam acesta e tabloul sumbru al unei țări distruse. Frumoasă, bogată, atractivă, ca o pereche ideală pentru măritiș, dar putredă pe interior! Cam greu să emiți judecăți de valoare sau alte recomandări de substanță într-o asemenea pictură deformată de realitate cum se prezintă acum România...
Nu vreau să mă revolt, nu vreau să țip, nici să înjur. Suntem în Sfântul Post al Crăciunului. Unde or fi colindele de altădată, acum se colindă prin închisori mai mult! Dar nici nu pot să iau lucrurile așa cum sunt, după principiul cretin că „merge și așa!”. Oameni buni, nu mai merge și așa, pricepeți odată! Riscăm să dispărem de pe fața pământului, ca nație, ca neam, ca țară. Încetați, pentru Dumnezeu, să jefuiți România! Veți vedea că veți cheltui exact câți bani aveți, niciun leu în plus!
Fac un apel la calm, la responsabilitate, la unitate între parlamentari și între actorii scenei politice, din toate partidele politice, să încercăm să fim uniți pentru români, pentru
pensionarii care trăiesc de pe o zi pe alta și nu au bani de medicamente, pentru tinerii noștri care nu au locuri de muncă și locuințe, pentru copiii noștri care așteaptă să le construim un viitor în această țară. Să facem lucruri concrete, să fim mai buni, mai toleranți, mai responsabili! Să încercăm să lăsăm ceva în urma noastră, nu doar vorbe goale și promisiunile deșarte, să vedem, putem? Eu încă mai cred că da...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.