Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·13 septembrie 2001
other · adoptat
Sergiu Nicolaescu
Discurs
Deci, este vorba de o interpelare adresatã domnului academician Rãzvan Theodorescu, ministrul culturii ºi cultelor.
Voi prezenta argumentele care mã determinã sã consider hotãrârile ministerului ca abuzive ºi nelegale, în ceea ce priveºte aºa-zisul ”Studio de creaþieÒ al Ministerului Culturii ºi Cultelor.
Sunt douã direcþii în care se îndreaptã observaþiile mele:
1) legalitatea studioului de creaþie din 1990 pânã astãzi;
2) legalitatea respingerii contestaþiei fãcute de cei 3 regizori privind eliminarea din concursul pentru postul de director al unui studio de creaþie al Centrului Naþional al Cinematografiei.
Încã de la înfiinþarea ”studioului de creaþieÒ, prin Hotãrârea guvernamentalã nr. 600/1990, se încalcã Decretul-Lege nr. 80/1990, care constituia o lege a cinematografiei ºi care, conform Constituþiei, era deasupra unei hotãrâri guvernamentale.
Existã o contrazicere flagrantã între Decretul-lege nr. 80/1990 ºi Hotãrârea guvernamentalã nr. 600/1990, iar coexistenþa celor douã forme de cinematografii a fost, la vremea respectivã, un abuz al fostului ministru Andrei Pleºu.
În 1997, prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 67, iniþiatã chiar de Ministerul Culturii Ñ ministru Ion Caramitru Ñ ºi Hotãrârile guvernamentale nr. 311 ºi nr. 312 din 1998, contrazicerile devin ºi mai clare. Cinematografia, respectiv Oficiul Naþional al Cinematografiei, care þinea de Guvern ºi era prevãzut în bugetul de stat, acorda, prin concurs, credit pentru filmul românesc 49%, în timp ce, prin Hotãrârea guvernamentalã nr. 600/1990, consideratã valabilã de Ministerul Culturii, finanþarea Studioului din Ministerul Culturii se fãcea de la buget prin subvenþie 100%. Prin Legea nr. 22 din 1999 se ajunge la Ordonanþa de urgenþã nr. 67/1997, republicatã, care confirmã dreptul Oficiului Naþional al Cinematografiei de a coordona activitatea cinematograficã pe teritoriul României ºi înlocuirea subvenþiei cu credit rambursabil.
Or, dupã cunoºtinþele mele, Ministerul Culturii se afla pe teritoriul României, iar ordonanþa de urgenþã, republicatã, anuleazã încã o datã Hotãrârea guvernamentalã nr. 600/1990, respectiv pentru a treia oarã.
Încercarea noului Guvern, în anul 2001, de a face ordine prin trecerea acestui studio, prin ordin al ministrului, la Centrul Naþional al Cinematografiei Ñ nou înfiinþat Ñ precum ºi prin hotãrârea de desfiinþare a acestui studio, propusã de Colegiul Cinematografiei, lucrurile urmau sã intre în ordinea fireascã de respectare a legii. Mã refer la Hotãrârea guvernamentalã nr. 807/31 august 2001.
Concursul care s-a þinut pe 8 august 2001 la Ministerul Culturii ºi Cultelor nu poate fi luat în considerare din urmãtoarele motive:
a) Centrul Naþional al Cinematografiei, devenit coordonatorul acestui studio, a cerut desfiinþarea lui, datoritã faptului cã obiectivul sãu Ñ creaþia Ñ nu mai intrã în competenþa unei întreprinderi de stat, lucru aprobat verbal de ministrul Rãzvan Theodorescu;