Ambrus Izabella Agnes

„Declarația de la Alba Iulia”

Suntem aici, alături de majoritate. Este și țara noastră! Și totuși pentru noi este o luptă continuă de supraviețuire, tot timpul cu garda ridicată, cu ochii în patru, pentru a identifica și a ne apăra de orice „atacuri” care vin din partea majorității.

Pentru că da, este adevărat, indiferent de cine este la putere sau în opoziție, noi suntem cei de care se pot lua cu ușurință.

Ceea ce ne dorim și cerem sunt acele drepturi pe care Declarația de la Alba Iulia le cuprinde, ceea ce România și-a asumat prin semnarea diferitelor convenții și tratate europene: drepturi și protecție pentru minoritățile din România.

Este adevărat că, adesea, țara noastră este dată ca exemplu cu privire la respectarea drepturilor minorităților, adesea aceasta este doar o „imagine”, pentru că nu există săptămână, nu există zi în care cetățenii români de naționalitate maghiară să nu fie nevoiți să înfrunte discriminarea.

Este trist că în Europa secolului XXI, care se laudă cu diversitate, clasele cu predare în limba minorităților sunt comasate, școlile noastre se închid, copiii noștri sunt „disciplinați” pe stradă să vorbească limba română, sunt agresați verbal, jigniți, în condițiile în care și noi suntem acasă, în țara noastră.

Din păcate, adesea, acest comportament al majorității și al clasei politice, care, de cele mai multe ori, la cererile noastre coalizează, ne discriminează, ne îngreunează traiul de zi cu zi, ne face să ne simțim nedreptățiți, în condițiile în care tot ceea ce ne dorim este să fim respectați, în mod real, obligații asumate de statul român în timp.

Și noi ne dorim aceleași lucruri, la fel ca majoritatea: drumuri, autostrăzi, viață mai ușoară, locuri de muncă bine plătite, siguranță, dar, în plus, să fim respectați și să ni se respecte drepturile.

Nu cred că cerem mult. Ceea ce dăm în schimb este ceea ce am dat și până acum: muncă, construind România alături de majoritate.