Radu Zlati

Declarația mea politică de astăzi se numește „Curaj, domnule ministru, educația merită 5% din PIB!”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Mărturisesc faptul că în timpul audierii domnului Adrian Curaj în cadrul Comisiilor reunite pentru învățământ, cercetare, tineret și sport am fost plăcut impresionat de prestația celui care a primit și votul meu pentru învestirea în calitatea de ministru al educației naționale. Până în acest moment, nici ceea ce a făcut, nici ceea ce nu a făcut domnul Adrian Curaj nu m-au determinat să îmi schimb părerea pozitivă și sprijinul pe care i l-am oferit prin votul meu.

Dar există un moment în viața unui ministru când i se măsoară nu doar voința, ci și putirința: momentul în care se creionează bugetul de stat și în care fiecare minister primește pentru sectorul pe care îl are în sarcină, spre administrare, fondurile ce vor asigura sau nu necesarul nu doar de funcționare, ci și acela de dezvoltare.

Domnule ministru Adrian Curaj, de prea multă vreme educația națională și cercetarea sunt subfinanțate. De prea multă vreme temporarii deținători ai portofoliului onorat de prezența unor Haret și Iorga fac exerciții de PR, încercând să demonstreze cum bugete de sub 4% din PIB sunt victorii de planificare financiară absolut îndestulătoare pentru unul, de fapt, dintre cele mai prost finanțate sisteme de învățământ europene. Este momentul ca un ministru responsabil să ceară bani mai mult decât pentru supraviețuirea educației naționale. Este momentul ca acest ministru să se ocupe de asigurarea resurselor pentru recuperarea treptată a decalajelor pe care învățământul românesc, și în special cel preuniversitar, dar nu numai acesta, le înregistrează.

Domnule ministru, educația merită mai mult decât o majorare de 20%, în termeni reali, a bugetului său, iar aceasta, oricum, va acoperi de-abia majorările salariale votate deja de către Parlament. Sunt perfect de acord în acest sens cu colegul Ovidiu Raețchi că bugetul ministerului pe care cu onoare îl conduceți ar trebui suplimentat,

ca minim, pentru a acoperi resursele necesare avizării tuturor instituțiilor școlare din punctul de vedere al ISU. Ca minim, repet!

Deci, ținând seama de cele menționate anterior, vă anunț cu respect că nu voi vota un buget al ministerului pe care îl conduceți mai mic de 5% din PIB.

Dacă sunteți un om determinat nu doar să promită binele, ci și să îl facă sau cel puțin să lupte pentru acest bine, indiferent de consecințe, veți ști ce este de făcut atât în caz de obținere a respectivului buget, cât și în caz de eșec. Iar dacă nu știți, domnul profesor Mircea Miclea, de la Cluj, vă poate oferi un exemplu luminos.

Radu Zlati, deputat PNL.