Dan Coriolan Simedru

Declarația mea politică de azi este dedicată unui aspect care la prima vedere poate părea lipsit de importanță, însă, la o atentă analiză, se pot observa implicațiile profunde pe care le generează.

Doresc să vă aduc în atenție utilizarea frecventă în legislația din domeniul muncii a termenului persoană cu dizabilități. Deja s-a împământenit folosirea lui ca termen de specialitate ce desemnează ceea ce, de fapt, denumim persoană cu handicap.

Ne rușinăm oare de folosirea acestui termen sau este vorba despre o găselniță?

Ceea ce îmi propun să subliniez este faptul că acest termen este folosit în total dezacord cu Constituția României. Astfel, art. 50 din Legea fundamentală stabilește că persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Suntem o țară în care, constituțional, „statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament al handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor”, dar în care sunt create strategii, politici și instituții pentru persoanele cu dizabilități, persoane care nu sunt definite nici constituțional și, pe cale de consecință, nu pot fi reglementate nici legal.

Există deci o ruptură între ce scrie în Constituție și cum se raportează mai departe legiuitorul la această categorie.

Conceptul de dizabilitate este utilizat într-o serie de state europene și a avut până la un moment dat aceeași interpretare, în plan social, ca și conceptul de handicap. Ambele concepte, care sunt de origini lingvistice diferite, au, doctrinar, interpretări foarte asemănătoare, iar din punct de vedere legislativ rămâne la latitudinea legiuitorului să le stabilească conținutul și să-l prezinte în interiorul legii.

Plecând de la faptul că documentele europene utilizează, de asemenea, termenul de persoană cu handicap, deci nu este vorba despre vreo aliniere la legislația comunitară, mă întreb cine este atât de interesat să creeze confuzie legislativă și administrativă? De curând s-a înființat prin HG nr. 50/2015 Autoritatea pentru Persoanele cu Dizabilități, deși ea în trecut avea în titulatură termenul persoană cu handicap. Cine și de ce consideră că România trebuie să-și schimbe termenii lingvistici și legislativi doar pentru a părea mai interesantă?

Nu am găsit explicația acestui fapt, de aceea apelul meu se adresează Ministerului Muncii, doamnei ministru Rovana Plumb, care ne poate lumina în acest caz și ne poate explica de ce într-o țară care se respectă sunt utilizate concepte după ureche și, mai ales, în total dezacord cu legea de căpătâi – Constituția României?