Șerban Rădulescu

Declarația mea politică este intitulată „150 de ani de activitate umanitară a Crucii Roșii și Semilunii Roșii”.

Săptămâna trecută a fost Ziua Internațională a Crucii Roșii.

Sărbătorită în fiecare an la 8 mai, ziua marchează nașterea, în 1828, a filantropului Henri Dunant, fondatorul Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii.

Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, cu sediul la Geneva, a luat ființă în anul 1863 și este cea mai mare rețea umanitară din lume, cu activități în aproape toate țările de pe glob.

Mișcarea cuprinde Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, precum și Societăți naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 178 de țări.

Crucea Roșie motivează și pregătește oamenii să desfășoare acțiuni de voluntariat în cadrul comunităților în care trăiesc, dar și la nivel național și internațional.

Cele aproximativ 100 de milioane de membri care activează sub simbolul Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii trebuie să fie gata să ajute persoanele vulnerabile aflate în dificultate, indiferent de rasă sau de convingeri.

Organizația se implică în orice regiune a lumii unde este nevoie de ajutor: țările subdezvoltate, statele care se confruntă cu anumite crize umanitare cauzate de calamități, epidemii sau război.

De asemenea, Crucea Roșie acordă o importanță deosebită apărării drepturilor omului, în special în ceea ce privește statutul prizonierilor.

Cea mai grea misiune a organizației, pe lângă cele din Asia și Kosovo, este în Africa. În unele zone ale acestui continent se înregistrează adevărate crize umanitare din cauza foametei și a numărului mare de persoane bolnave de malarie ori infectate cu virusul HIV sau care suferă de boli incurabile.

Societatea Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară membră a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară a autorității publice și abilitată prin lege să asigure asistența umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile.

Prin activitățile și proiectele sale, Crucea Roșie Română protejează viața și sănătatea semenilor noștri și promovează respectul față de om fără discriminare.

Societatea Crucea Roșie din România a luat ființă la 4 iulie 1876, având sediul în actualul Spital Colțea din București, primul președinte fiind prințul Dimitrie Ghica.

Activitatea umanitară a voluntarilor Crucii Roșii s-a desfășurat de-a lungul timpului cu efecte evidente și imediate în timpul Războiului de Independență, al războaielor mondiale, dar și pe timp de pace în momentele dezastrelor naturale (cutremure, inundații).

Societatea Crucea Roșie din România derulează, de asemenea, programe de educație sanitară pentru populație, cum ar fi promovarea normelor de igienă, promovarea și combaterea unor boli transmisibile, a consumului de alcool, tutun sau droguri.