Adrian Octavian Dohotaru

Declarația mea politică este „Necesitatea introducerii unei legi privind coșul minim de consum pentru a calcula salariul minim și a stabili alte politici sociale”.

Stimați guvernanți,

Stimați colegi din toate partidele,

Faceți afirmații prea puțin responsabile cu privire la salariul minim.

Pe de o parte, Guvernul mărește salariile minime „din pix”, fără prezentarea unei fundamentări temeinice, pe de altă parte, opoziția de dreapta atacă mărirea salariului minim ca fiind aberantă, fără să analizeze nevoile cetățenilor ori simplul fapt că, în ciuda creșterii, rămânem tot pe penultimul loc în UE, după Bulgaria.

Sigur, salariul minim, cum sunt aproape jumătate din contractele din România, trebuie să se bazeze nu doar pe nevoi, ci și pe productivitate. Dar datele legate de productivitate arată că avem 60% productivitate din media UE, pe când salariile sunt doar 25%.

Dacă productivitatea arată că se poate mări salariul minim, la fel ne arată și nevoile de bază ale cetățenilor, stabilite prin coșul minim calculat de cercetătorii din cadrul Institutului Național pentru Statistică și din Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții.

Coșul minim de consum lunar a fost introdus de Guvern în legislația noastră la începutul anului 2000, apoi scos în 2004. Coșul minim de consum lunar stabilea, pentru o gospodărie de mărime medie, considerată de 2,8 persoane, deci aproape 3 persoane, totalitatea cheltuielilor necesare traiului într-o lună, prin achiziționarea (1) de produse alimentare, (2) de produse nealimentare și (3) de servicii.

Conform OUG nr. 217/2000, coșul minim de consum lunar stătea la baza fundamentării salariului de bază minim pe economie, a altor politici salariale și a altor politici în domeniul social. De atunci, realitățile politicilor salariale au arătat că necorelarea salariului cu acest tip de standard minim a dus la creșterea numărului de persoane care muncesc, dar care trăiesc sub limita sărăciei.

În intervalul 2005–2017, salariul minim pe economie a crescut de la 310 lei la 1.450 de lei. Cu toate acestea, creșterea salariului minim s-a făcut fără a avea la bază niște criterii obiective și clare, în baza cărora se efectuează majorările. Absența unor asemenea criterii creează un grad mare de impredictibilitate pentru mediul de afaceri, companiile fiind puse în situația de a nu putea estima care va fi evoluția costurilor cu salariile, ceea ce are un impact negativ îndeosebi în sectoarele de activitate caracterizate printr-o pondere ridicată a contractelor pe salarii minime.

Pe de altă parte, necorelarea majorărilor salariului minim cu valoarea coșului de consum generează probleme sociale și contribuie la acutizarea sărăciei în rândul salariaților.

Studiile existente ne arată că, în intervalul 2001–2015, în cazul unei gospodării cu două salarii minime și două alocații de copii, veniturile acestor familii nu au putut acoperi nici minimul de trai decent și nici măcar minimul de subzistență. De exemplu, în 2015, ponderea veniturilor în cheltuielile minime aferente unui trai decent era de 76,6%. Acest lucru este cu atât mai alarmant cu cât ponderea contractelor pe salarii minime s-a triplat din 2011 până în 2015, depășind un milion și jumătate de contracte.