Corneliu Grosu

Declarația mea politică se intitulează „Coduri la minut”, cu cele două subtitluri „Accelerație nepotrivită pentru lucrări legislative de importanță capitală în sistemul juridic românesc” și „Exemplu nefericit de transpunere în realitatea secolului XXI a modelului lui Făt-Frumos care creștea în 7 zile cât alții în 7 ani”.

Stimate colege, Stimați colegi,

Sesizarea Senatului de către Guvern cu privire la dezbaterea celor patru coduri s-a realizat în data de 3 martie 2009 pentru Codul penal, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă, respectiv în data de 12 martie 2009 pentru Codul civil.

Prin Hotărârea nr. 9 din data de 9 martie 2009 a Parlamentului României s-a stabilit ca termen de prezentare a raportului de către Comisia specială comună a Senatului și Camerei Deputaților data de 30 aprilie 2009.

În considerarea acestui termen, s-a stabilit că parlamentarii vor putea depune amendamente doar până în data de 25 martie 2009.

Prezenta declarație politică este un semnal de alarmă și un semn de întrebare major ridicat cu privire la procedura de adoptare a acestor coduri, respectiv cu privire la procesul legislativ în general.

Este inadmisibil ca o operă legislativă de importanță capitală pentru ceea ce înseamnă statul român ca stat de drept să fie tratată într-o astfel de manieră. Cele 4 coduri nu sunt nici lucrări asupra cărora cineva să își asume o paternitate în scop de laudă, și nici lucrări legislative care să fie fușerite în 3 săptămâni pentru amendamente sau în 2 luni pentru cenzurarea proiectelor de către Parlament.

Atrag atenția și reamintesc celor care au uitat faptul că Parlamentul României este puterea legislativă suverană în România prin mandatul acordat de nația română și această instituție supremă trebuie să impună respectarea tuturor regulilor democratice de reglementare a vieții societății românești. Nimeni nu se poate substitui Parlamentului și nimeni nu este îndreptățit să jignească Parlamentul cu privire la atribuțiile sale statuate prin legea fundamentală, Constituția României.

Codurile unui stat reprezintă legi de importanță supremă, menite să dăinuie în timp cel puțin 50 de ani pentru a asigura echilibrul sistemului juridic național, pentru a-l face solid, credibil și factor de stabilitate a raporturilor juridice.

Oare prin termenele menționate anterior se respectă aceste principii? Se poate în trei săptămâni să verifici peste 5.000 de articole de lege în mod temeinic și eficient astfel încât opera legislativă să reziste 50 de ani? Categoric, nu.

Nu înțeleg această grabă. Cu atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestor acte normative se va realiza într-un an de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

Dorește oare cineva să folosească Parlamentul României pentru a spune că pe parcursul unui mandat s-au adoptat codurile?