Iulian Urban

Declarația mea politică se intitulează „Noul Cod civil – justiția se va administra cu lingurița către români, însă la coada linguriței trebuie să fie mereu un avocat!”.

În cadrul Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă am putut să constatăm, dacă mai era nevoie, faptul că actualele coduri sunt făcute în cea mai mare parte pe genunchi, cu exprimări îndoielnice gen „părțile originare din proces”, în loc de „părțile inițiale” sau copil „viabil” în loc de „viu”, semn că marii profesori care au contribuit la elaborarea lor probabil că le citesc abia acum în amănunt. Spun asta întrucât am analizat până acum 230 de articole din Codul civil și 85 din Codul de procedură civilă și deja sunt admise peste 100 de amendamente, ceea ce spune multe despre cât de bine au fost gândite și realizate aceste coduri.

În afară de asta, mai există un aspect: faptul că prin toate „înnoirile” aduse codurilor, de fapt, justițiabilul nu vede nicio îmbunătățire reală a situației sale civile și procesual civile, în schimb el nu mai poate să facă niciun fel de act în justiție decât dacă apelează contra cost la un avocat.

Mă scuzați, sunt de acord ca avocații să câștige, însă nu putem admite, ca politicieni, să subsumăm interesele justițiabilului și liberul acces la justiție de administrarea acesteia cu lingurița ținută de avocat.

Vreau să vă spun cu câtă vervă se luptă Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și profesorul Ciobanu să îmi explice la comisie faptul că este bine ca recursul să nu mai poată fi formulat, scris, depus, susținut decât prin avocat sau faptul că, dacă ești pârât într-o cauză în recurs, ești obligat să îți angajezi avocat. Poziția profesorului este năucitoare – să limităm posibilitatea ca orice român să mai deranjeze instanțele cu cereri informale!

Așadar, nu plătești avocat, ți se interzice accesul la justiție! Am rămas interzis.

Vă spun eu, din practică, că, de multe ori, cereri în justiție făcute de avocați sunt mai informale și mai puerile decât cele pe care justițiabilii autodidacți și le fac singuri, și nu de puține ori un român a câștigat singur un proces în fond și la curtea de apel, și când și-a luat avocat în recurs acesta i-a făcut praf procesul. În afară de asta, nu poți să limitezi accesul la justiție al românului pentru că încalci drepturile pe care acesta le are conform art. 6 din CEDO.

Le-am spus că i-ar deranja ca, mâine-poimâine, inginerii sau arhitecții să vină cu o lege prin care, așa cum vor să facă ei cu Codul civil și Codul de procedură penală, să îți interzică să îți construiești în regim propriu un balansoar și să riști chiar pușcăria că nu ai apelat la unul dintre ei. Nu se poate să ducem țara asta direct către „absurdistan”!

Trebuie să avem puterea ca noi, cei 13 parlamentari din Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă să avem tăria, puterea și forța de muncă să trecem prin analiză codurile și să nu lăsăm să treacă asemenea abominații antologice care sunt îmbrăcate în haine juridice care vor servi intereselor financiare ale unor maxim 30.000-40.000 de oameni, aruncând la gunoi interesul pentru o justiție eficientă și liberul acces la actul procesual a 21 milioane de români.