Adrian Octavian Dohotaru

Declarația mea politică se numește „Apocalipsa economică – mituri despre creșterea salariului minim”.

Deloc surprinzător, anunțarea creșterii salariului minim sau chiar corelarea cu un coș de consum, inițiativă legislativă pe care am depus-o în Parlament, a venit cu un cor de vaiete, care ne amenință că declanșăm apocalipsa economică. Investitorii străini vor fugi, micii antreprenori vor trage obloanele, iar inflația va depăși nivelul celei din Venezuela. Aceleași povești le auzim de fiecare dată, dar apocalipsa întârzie să vină. Din contră.

Cel mai des zilele acestea auzim că salariul minim crește, dar nu și productivitatea. În realitate, conform celui mai recent studiu Syndex privind salariații din România, „între 2010 și 2017 productivitatea a crescut cu 36%, în timp ce remunerarea salariaților a crescut cu doar 20%”.

Productivitatea, contrar miturilor propagate de patronate, a crescut și continuă să crească în ritm accelerat: „În 2008, costul mediu total al unei ore de muncă era de 17,8 lei, în timp ce valoarea adăugată produsă în medie pentru o oră de muncă era de 23,5 lei; raportul dintre productivitate și cost era de 132%.

În 2017 costul orar al muncii era de 29,2 lei, în timp ce productivitatea orară crescuse la 47 de lei. Raportul dintre productivitate și cost crescuse la 161%.”

Chiar dacă productivitatea este de 56% din media UE – și asta doar pentru că avem o agricultură de subzistență extinsă, care e luată în calcul –, salariile sunt doar de 20%.

Dreapta neoliberală, care există și în PSD, mai zice: „Dacă creșteți salariul minim dispar locurile de muncă și intră lucrătorii în șomaj.” Fals! Deși salariul minim s-a dublat în ultimii șase ani, economia a crescut cu 500 de mii de locuri de muncă, cum se arată și în Ziarul Financiar.

O altă grijă este legată de inflație. Inflația a crescut un pic peste așteptări în România, dar să nu sărim cu cauzalități atribuite ideologic. Nu am văzut încă studiul care să demonstreze că efectul inflaționist al salariilor este determinant în creșterea totală a inflației, prin raport, să zicem, cu relaxarea fiscală de care beneficiază capitalul și zonele salariale cu niveluri foarte mari de retribuire sau, prin liberalizare, creșterea prețurilor la energie.

Până atunci să o spunem clar: inflația a crescut peste tot în Europa și România este parte din trend. De ani de zile deflația a fost principalul inamic la nivel macro.

Da, România este în plutonul fruntaș la creșterea inflației, dar nu este un caz bizar. Rata inflației pe ultimul an, în România, este sub cea din Marea Britanie și la nivel similar cu cea din Cehia.

Problema e alta. În lipsa posibilității negocierii contractelor colective de muncă, salariile nu au ținut pasul cu creșterea salariului minim, astfel ajungând ca ponderea contractelor la nivelul salariului minim să crească de la 8%, în 2011, la 47%...