Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·20 septembrie 2016
Declarații politice · respins
Ioan Vulpescu
Discurs
Declarația mea se intitulează „O absență vinovată a Ministerului Culturii”.
Astăzi se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc, unul dintre cei mai importanți scriitori clasici ai noștri.
Cu această ocazie, au fost organizate în județul Bistrița-Năsăud și la Academia Română o serie importantă de manifestări omagiale, menite să marcheze importanța pe care opera lui George Coșbuc – poet, traducător, publicist – o are în literatura română și în istoria culturală modernă a națiunii noastre.
Dacă Simpozionul științific de la Academia Română era de așteptat să se desfășoare la înalt nivel, dat fiind faptul că poetul George Coșbuc a fost membru al Academiei, iar forul cultural suprem nu a ignorat niciun moment aniversar al valorilor naționale, surpriza au constituit-o complexele și variatele manifestări organizate în județul Bistrița-Năsăud – colocvii, recitaluri de poezie, vizite în locurile nemijlocit legate de biografia poetului, vernisaje de expoziții și lansări de carte –, care au marcat timp de o săptămână aniversarea unuia dintre scriitorii noștri clasici și prețuirea pe care o acordăm operei sale.
În tot acest frumos evantai de manifestări a răsunat, din păcate, și o notă falsă. Este vorba despre absența desăvârșită a Ministerului Culturii. Niciuna dintre manifestări nu a beneficiat de participarea, ca organizator, a Ministerului Culturii. Totul a fost organizat de autoritățile locale, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, consiliile locale, primăriile, în colaborare cu Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, cu Academia Română și Uniunea Scriitorilor din România.
Cazul mi se pare flagrant și nu există nicio scuză pentru această absență, nici măcar scuza lipsei de strategie în domeniul cultural. Sunt lucruri peste care nu se poate trece și această absență este unul dintre ele.
Aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc are o deosebită semnificație, nu numai prin prisma valorii sale culturale naționale, ci și prin legătura lui nemijlocită cu pregătirea Marii Uniri, care s-a realizat prin creatori ca George Coșbuc, născut în Transilvania, refugiat în România din cauza prigoanei antiromânești și devenit un mare scriitor al întregii națiuni, întâi și întâi ca unitate culturală.
De la această mare aniversare a unității culturale, iată, Ministerul Culturii a lipsit. A lăsat totul pe seama autorităților locale, deși aniversarea lui Coșbuc era incontestabil un eveniment cultural de importanță națională.
Îmi permit să sper că nu același lucru se va întâmpla peste doi ani, în anul centenarului Marii Uniri, când se împlinesc și 100 de ani de la moartea lui George Coșbuc.
Cu riscul unei repetiții, afirm încă o dată: cultura actuală și viitorul ei nu se pot imagina fără temelia pusă în trecut de creatori precum George Coșbuc. E simplu să pui etichete și să încerci să-i scoți din cultura română, sub tot soiul de pretexte. Toți trebuie să existe în interiorul ei, iar Ministerului Culturii îi revine obligația să facă posibilă această coexistență. A făcut așa ceva? Mă tem că nu. Nu aș vrea ca acum ministerul să se ascundă în spatele descentralizării, al autonomiei decizionale. Sunt evenimente în care implicarea ministerului este obligatorie, face parte din menirea sa.