Iosif Secășan

Declarația politică este intitulată „Alegerea președintelui – triumful votului popular liber și regretabila reacție (posttraumatică) a PSD-ului”.

Alegerea președintelui țării de către popor prin vot liber, direct și secret este de drept evenimentul primordial al democrației, mai ales al democrațiilor din UE, a cărei parte componentă suntem.

După o bătălie politică crâncenă între Traian Băsescu și PD-L, pe de o parte, și coaliția anti-Băsescu, PSD+PC, PNL, UDMR, pe de altă parte, a câștigat Traian Băsescu. A câștigat împotriva tuturor celor coalizați, partide și presă acolită, dar, în fapt, a câștigat votul liber popular, împotriva votului dictat de o mezalianță politică aproape monstruoasă.

Votul a fost al poporului, dar al poporului celui mare din interiorul și din afara granițelor țării, al tuturor acelora care doreau și doresc o Românie a dreptății, a adevărului și a memoriei.

Suveranitatea poporului s-a reafirmat duminică, 6 decembrie 2009, cu curaj, mândrie și speranță, ca în marile momente istorice ale acestei națiuni, atunci când poporul cere o altă viziune morală, socială și politică asupra țării sale.

Ca purtător al acestei viziuni, votul popular l-a acreditat pe Traian Băsescu.

Se poate spune mai simplu și mai corect că a câștigat dorința românilor de a avea un stat de drept reformat și restructurat, pe de o parte, simplificat și nebirocratic, pus în slujba cetățenilor, și nu o povară asupra lor, pe de altă parte.

A câștigat România în dorința ei de a deveni o democrație autentică, nonoligarhică, alăturată cu demnitate valorilor UE.

Poporul și-a ales președintele care, la al doilea mandat fiind, are expertiza strategiilor politice majore, de interes național, poate coagula mecanismele de ieșire din criză și de relansare economică și care, în mod sigur, va pune în practică voința românilor de reformare a clasei politice.

Nedemn și păgubos însă, de parcă nu ar fi fost de ajuns josnicia campaniei și vicierea la maximum a spațiului media, mai este loc și de o compromitere în fața UE, a gândit PSD-ul.

Ca reacție de nervozitate politică posttraumatică, după ce a aflat prin comunicatul BEC pierderea alegerilor, deși OSCE a certificat corectitudinea procesului electoral, PSD declară fraudarea acestora și solicită Curții Constituționale anularea turului al II-lea și reluarea procesului de votare într-un alt tur.

Este însă în măsură PSD să demonstreze că numărul fraudelor a influențat ordinea candidaților și să probeze fiecare fraudă prin probe indubitabile, și nu cu plăsmuiri și false construcții?

Bineînțeles că nu, dar gestionarea ofensivă a temei fraudării a fost, sau este, una dintre strategiile de campanie ale echipei PSD – Mircea Geoană.

Contestarea alegerilor într-un stat UE este regretabilă și jenantă, și asta va ridica semne de întrebare din partea UE privind bunul mers al democrației în România.