Adrian Țuțuianu

Declarația politică este intitulată „Controlul parlamentar asupra activității miniștrilor”.

## Stimați colegi,

Am asistat cu stupoare, în ultimele săptămâni, la o încercare concentrată a forțelor PD-L de a intimida, prin toate mijloacele pe care le au la dispoziție, instituția Parlamentului. Fie că vorbim de angajarea răspunderii pe câteva legi esențiale pentru reformarea statului și a societății românești, fie că vorbim despre verificarea activității unor miniștri care nu reușesc să facă lumină în cazuri scandaloase de cheltuire a banului public, s-a încercat trecerea în plan secund a forului legislativ și chiar discreditarea parlamentarilor.

Opinia publică a fost martora unor afaceri scandaloase, descoperite de mass-media, protagoniste fiind nimeni altele decât două membre marcante ale Partidului Democrat Liberal și, nu întâmplător, apropiate ale familiei Băsescu: Monica Iacob-Ridzi și Elena Udrea.

Dacă în cazul fostului ministru al tineretului și sportului comisia parlamentară de anchetă a putut să lucreze, cel puțin în aparență, fără să fie supusă presiunilor de tot felul, la ministrul turismului situația s-a complicat. Parlamentarii care fac parte din Comisia Udrea au avut de suportat șicane, jigniri și amenințări, toate pe fondul unei atitudini permanent disprețuitoare, în locul unor răspunsuri oneste, ferme și limpezi, care să facă lumină în acest caz.

Grav este faptul că, prin această atitudine, Elena Udrea a arătat, de fapt, dispreț față de cetățenii simpli, care au dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii publici, banii lor. Și cum cetățenii sunt reprezentați de parlamentari, aceștia din urmă au datoria de a verifica activitatea membrilor Executivului.

De altfel, controlul parlamentar este una dintre consecințele nemijlocite ale principiului democratic al reprezentării. Parlamentarii, ca reprezentanți ai națiunii, au dreptul și, mai ales, obligația, în virtutea chiar a mandatului lor reprezentativ obținut prin alegeri, să controleze afacerile publice care, prin natura lor, sunt legate de asigurarea binelui comun și de apărarea interesului național. De aceea, în orice Parlament democratic, controlul Executivului și al vieții socialpolitice, în general, constituie o prerogativă esențială, a cărei dezvoltare este indisolubil legată de democratizarea vieții sociale.

Parlamentul este singurul loc unde miniștrii sunt obligați, în sensul juridic al termenului, să se explice, răspunzând criticilor. Tocmai de aceea, s-a susținut că funcția de control este chiar mai importantă decât cea legislativă (Marcel Prélot și Jean Bouloius).

Și, ca să rămânem în sfera cugetărilor lăsate drept repere de către personalități marcante ale filozofiei politice, putem să-l amintim aici pe Montesquieu – părintele principiului separației și colaborării puterii –, care spunea: „Într-un stat liber, puterea legislativă are dreptul și trebuie să aibă împuternicirea de a examina în ce chip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcut ea.”