Elena Mitrea

Declarația politică este intitulată „Disputa asupra vârstei de pensionare a femeilor”.

Despre vârsta de pensionare s-a vorbit mult, dar, din păcate, faptul că vocea senatorilor nu s-a auzit în spațiul mediatic este ca și cum Legea pensiilor nici pe la Senat n-a trecut, nici nimic nu s-a făcut.

Nu vreau să revendic nimic, dar vreau să știe toți cei care amintesc despre egalitatea de șanse doar în anumite situații că amendamentele grupului de la Senat au luat în considerare toate variantele posibile, având în vedere atât egalitatea, cât și nediscriminarea. S-au consumat ore de dezbatere și negocieri în comisii și în plen fără niciun rezultat.

Comanda a fost clară – legea trebuia să treacă prin Parlament pur și simplu, fără nicio modificare a formei propuse.

Supunerea obedientă a Robertei Anastase a dus la fraudarea votului în direct, parcă pentru a înțelege toată lumea unde s-a ajuns.

Ca un paradox demn de „Legile lui Murphy”, observăm în politica românească efecte contrare celor așteptate în urma unor acțiuni sau decizii luate de principalii actori politici.

Cel mai recent exemplu ne este oferit de hotărârea președintelui Traian Băsescu de a retrimite Legea pensiilor la Parlament pe motivul că femeile sunt îndreptățite a ieși la pensie de la vârsta de 63 de ani. Varianta a fost una susținută și în Senat, deci nu ar avea nimeni nimic împotriva acestei propuneri. În situația nou-creată, nu mai înțelege nimeni nimic.

Cu puțin timp în urmă, președintele susținea în plenul Camerelor reunite că „măsura de creștere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum și egalizarea acesteia la femei și bărbați sunt necesare, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România, și nu numai, inclusiv din Uniunea Europeană”.

Aceeași idee era susținută și de premierul Emil Boc în Parlament: „Egalizarea vârstelor de pensionare este avută în vedere în anul 2030, pentru a putea asigura o susținere pe termen mediu și lung a bugetului de pensii”, lucru pe care îl susține și astăzi, în contradicție cu noua hotărâre a președintelui, care dintr-odată ne spune că este „un susținător fără rezerve al egalității de șanse, dar și al egalității de tratament în fața legii pentru femei și bărbați. Nu pot însă să ignor realitățile socioeconomice din România și să nu constat că totuși femeile au o situație mult mai grea decât bărbații.”, spune Domnia Sa.

Întocmai pentru a fi în ton cu noua și surprinzătoarea hotărâre a președintelui, ministrul muncii, familiei și protecției sociale Ioan Botiș se declară și el un susținător al vârstei diferențiate de pensionare. Ne întrebăm: când a greșit președintele, când a susținut egalizarea sau când promovează discriminarea?

Nu cred că dintr-odată a descoperit importanța muncii femeilor și nu cred că, în realitate, vrea să le protejeze – poate doar pe o singura femeie, în acest caz Roberta Anastase, pentru modul fraudulos de adoptare a legii în Camera Deputaților.