Gheorghe Pavel Bălan

– Declarația politică este intitulată „ _Fraus omnia corrumpit!_ Frauda corupe totul!”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Mi-am permis să invoc, începând cu titlul declarației mele politice de astăzi, un dicton latin ridicat la rang de principiu încă din dreptul roman: _Fraus omnia corrumpit!_ – Frauda corupe totul!, un principiu cu rang de lege care, în momentul în care era invocat în cazul unui proces, evident, cu prezentarea probelor necesare, ducea la nulitatea absolută a actului încheiat de cei care organizaseră frauda.

Cred că sunt în asentimentul a peste cinci milioane de români atunci când vorbesc despre fraudă, pentru că nu pot găsi o altă etichetă pentru ceea ce s-a întâmplat în ziua de 6 decembrie. Era un _déjà-vu_ pe care îl mai trăiserăm cu toții în urmă cu cinci ani, când victoria unui alt prezidențiabil al partidului nostru era furată, la mustață, de același om.

Și atunci, ca și acum, mecanismul bine pus la punct al fraudei a înclinat balanța de partea celor care au știut cum să joace totul pe o singură carte. Îți trebuie un instinct al răului nativ, dublat de interese „doctrinare” și personale mai presus de orice: de respect pentru adevăr, de frică de Dumnezeu.

În vechime, eroismul era a doua natură a celor care se sacrificau pentru cauze nobile. „Luptăm până murim!”, „Garda moare, dar nu se predă!” sunt doar câteva dintre frazele celebre care au consacrat din Antichitate, Evul Mediu și până astăzi legendarul sacrificiu de sine al atâtor oameni valoroși.

Acest principiu, acest _modus vivendi_ al unor personaje cu renume de legendă a fost însă întors pe dos și transformat într-un antieroism gregar de oameni fără niciun principiu și fără morală, pentru care declarațiile războinice sunt doar o exprimare a refulărilor suferite, probabil, de-a lungul vieții, pentru că nu știu cine, în România de azi, ar putea gusta o frază de tipul: „Un fleac. I-am ciuruit!”, un citat, întors și el pe dos, dintr-un cunoscut film românesc.

Cine erau cei pe care „supleantul destinului” și „pălmaciul spontan” îi ridiculiza? Eram noi, cealaltă Românie, celelalte cinci milioane de alegători care am îndrăznit să nu fim de acord cu direcția falimentară spre care ne-a condus, timp de cinci ani, „un președinte pentru neliniștea noastră”.

Stimați colegi,

Nu mi-am propus să îmi exprim astăzi doar amărăciunea pentru ceea ce s-a întâmplat cu o săptămână în urmă, când am înlocuit imensa bucurie de o seară cu dezamăgirea de a doua zi, când am aflat că soarta noastră se adjudecase la o licitație păguboasă. Mă întreb dacă cei care și-au pus destinul amanet la această casă de schimb falimentară, numită alegeri prezidențiale, realizează cât ne va costa pe toți această decizie.

Știu ce au gândit tinerii de 18 ani care s-au dus la vot pentru prima oară: că nu vor mai vota niciodată, dacă votul lor tot nu a contat. Decizia Curții Constituționale de a se relua numărarea voturilor nule a mai reprezentat, pentru scurt timp, un balon de oxigen și, indiferent de rezultatul acestei renumărări, care ar fi trebuit completată și cu verificarea CNP-urilor celor care au votat în secțiile speciale, pentru a se vedea dacă aceștia au votat dublu sau multiplu – lucru aproape sigur –, mă îmbărbătează să cred că nu este totul pierdut pentru acești tineri care mai cred în valorile democrației. Mă încurajează și comentariile presei străine, în care nu trece neobservată decizia Curții Constituționale de a se relua numărarea voturilor, ba chiar se vehiculează ideea că am putea asista la o răsturnare spectaculoasă de situație („Reuters”).