Dan Voiculescu

Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc – a treia tentativă de sinucidere”.

Voi începe cu o banalitate absolută: președintele Băsescu își dorește foarte intens ca Guvernul Boc să cadă pentru a-și oferi posibilitatea ca, timp de două luni, să le propună românilor echipe executive responsabile, tehnocrate și competente, pe care Parlamentul să nu le voteze. Pe scurt, Băsescu vrea să-și facă numărul preferat: salvatorul patriei, exterminatorul corupției, lichidatorul Parlamentului, sprijinul văduvelor și al orfanilor.

Și premierul Boc a făcut tot ce a putut pentru a-i îndeplini dorințele patronului său politic: și-a asumat responsabilitatea pe legi strâmbe și agramate, însă nu a reușit să-și dărâme propriul Guvern, l-a demis pe ministrul Dan Nica, a provocat o uriașă criză politică, economia României a pierdut 2 miliarde de euro, dar degeaba, nimeni nu l-a aruncat de la Palatul Victoria.

Marți, 6 octombrie, a anunțat că Guvernul său minoritar își va asuma răspunderea pe legea unică a pensiilor, doar-doar majoritatea parlamentară PSD–PNL își va face milă și-l va izbăvi.

Situația este, deopotrivă, absurdă și tragică: absurdă pentru că premierul încă în funcție al României se află la a treia încercare de sinucidere instituțională în decurs de numai o lună, tragică pentru că președintele și prim-ministrul, pentru a regiza un joc politic infantil, sacrifică legea unică a pensiilor, cea care afectează direct viețile majorității românilor.

De ce se expune acest politician în asemenea mod? Există o limită a obedienței sale? Mă întreb ce sau pe cine va mai sacrifica dacă, prin absurd, nici de această dată nu va reuși să-și dărâme propriul Guvern. În disperare de cauză, cărui dușman imaginar îi va mai declara Emil Boc război total doar pentru ca Traian Băsescu să intervină salvator și să pacifice România?

Și o ultimă întrebare: Va veni ziua în care Emil Boc se va sătura de figurație?