Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·15 iunie 2009
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Cseke Attila Zoltán
Discurs
Declarația politică este intitulată „Mai este Parlamentul unica autoritate legiuitoare a țării?”
Ne-am obișnuit cu toții, cei care am fost aleși prin vot uninominal de a reprezenta comunitățile din județele României, că Executivul actual, încă de la începerea sesiunii parlamentare de primăvară, nu acordă importanța cuvenită Parlamentului, forul care este principala instituție legislativă a țării.
Oricare dintre noi care am avut inițiativă legislativă în această sesiune a avut ocazia de a simți pe propria piele atitudinea de ignorare a Executivului față de munca parlamentară, de eforturile deputaților și senatorilor.
Doar și pentru faptul că parlamentarii nu dispun de o structură de specialitate consistentă în subordine care să-i ajute, în mod direct, la întocmirea propunerilor legislative ar trebui să determine Guvernul de a acorda o atenție sporită și respect față de munca acestora. În loc de aceasta, avem de-a face cu întârzieri însemnate în emiterea punctelor de vedere ale Guvernului, care, în majoritatea lor covârșitoare, sunt nefavorabile și lapidar justificate de Executiv, indiferent de apartenența politică a inițiatorilor.
Cum acestea, probabil, nu erau de ajuns pentru a supune total Parlamentul și a continua diminuarea puterii legislative, Executivul a emis deja faimoasa Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 61/2009.
Pentru a ne putea pronunța asupra ei, vă propun să analizăm ce prevede de fapt, ce modifică acest act normativ.
Este vorba de modificarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Nu este deci o lege oarecare, ci exact aceea care acordă un cadru condițiilor de fond și de formă care trebuie îndeplinite la elaborarea, adoptarea și emiterea actelor normative.
Importanța acestei legi este dată și de faptul că, deși a cunoscut de-a lungul timpului mai multe modificări succesive, una singură a fost prin intermediul unei ordonanțe de urgență a Guvernului, și anume în anul 2003, când Executivul de atunci a reglementat necesitatea publicării pe internet a actelor de fundamentare care însoțesc proiectul de act normativ. Toate celelalte modificări au intervenit în urma adoptării unor proiecte de lege sau propuneri legislative, adică prin trecerea lor în procedură parlamentară, așa cum este corect și trebuie să se întâmple în continuare.
Oare de ce a considerat Executivul că este necesar tocmai acum să aducă modificări esențiale acestei legi foarte importante printr-o ordonanță de urgență?
Reglementarea esențială a acestei ordonanțe de urgență privește posibilitatea completării sau abrogării actelor normative adoptate chiar și înainte de data intrării lor în vigoare.
Această dispoziție este, în accepțiunea noastră, nu numai neconstituțională, dar constituie și o violare a Constituției României, prin care Guvernul își atrage niște drepturi de care nu dispune conform actului fundamental.