Leonardo Badea

Declarația politică este intitulată „Modernizarea statului – un alt episod ratat”.

„Dezbinarea nu va înceta niciodată în orașele oamenilor!” (Euripide)

Epuizați, purtând pe umeri experiențele încărcate ale anilor trecuți, ale verilor trecute, am crezut, în ultimele săptămâni, că lucrurile au intrat pe făgașul lor firesc și în România. Concretețea câtorva acțiuni guvernamentale cu impact în peisajul extern, economic, social au oferit multora dintre noi orizontul unei „lumi normale”, o lume în care sabotajul instituțional pervers în detrimentul tuturor și în folosul nimănui – sau aproape al nimănui – poate fi înlocuit cu starea de binecuvântată normalitate, în care fiecare își respectă responsabilitățile în temeiul cărora ocupă un post, o funcție.

Din nefericire, președintele ales al statului, domnul Traian Băsescu, are o înțelegere complet diferită asupra noțiunii de „normalitate”. Construit pe filozofia conflictului perpetuu, supraviețuind doar ca fidel entuziast al acesteia, domnul președinte nu se poate regăsi decât în interiorul ringului. Adversarul nu contează, câtă vreme „motivul” luptei e îmbrăcat eficient în hainele manipulării.

În aceste condiții, domnul președinte a ieșit „la bătaie” cu un referendum pe tema reducerii numărului de parlamentari și transformarea în Parlament unicameral. Datele vă sunt cunoscute, ele fiind doar repetarea perfectă a demersului din toamna anului 2009.

În mod firesc, prima întrebare care apasă este: ce rost își mai găsește un referendum care a avut deja loc?!

Trecem însă peste evidențe – am stabilit că nu discutăm într-un cadru al logicii – și încercăm să oferim câteva precizări, măcar din obligația de a nu lăsa netaxate afirmații cel puțin deplasate.

Cred sincer că intenția președintelui nu are legătură cu „modernizarea statului”, ci, mai degrabă, regăsim înăuntru semințele demagogiei și populismului în stare pură. Dacă ar fi dorit cu onestitate un număr mai mic de parlamentari, Traian Băsescu și PDL nu ar fi contestat legea inițiată de Victor Ponta și Crin Antonescu anul trecut, care aducea o reducere semnificativă. Dar asta e deja istorie consumată.

A doua precizare are în vedere o altă evidență, apărută, la rândul ei, în urma unui proces electoral. Referendumul din 2009 a trecut în neființă în momentul în care suveranitatea poporului a fost exprimată în decembrie 2012. Atunci, cu asumarea hotărâtă a faptului că ne dorim menținerea unui sistem bicameral, 70% din participanții la vot au acordat credit Uniunii Social-Liberale și angajamentelor sale. E validarea incontestabilă pe care o poate cineva pretinde.

În fine, nu pot trece cu vederea manipularea tristă care însoțește demersul. Să întrebi un popor apăsat de greutățile zilei dacă vrea mai puțini parlamentari mi se pare sub demnitatea unui șef de stat responsabil. În definitiv, de ce 300 de parlamentari, și nu 200? Sau 100? 50? 10? 5? 2? Dar nu mai bine facem un referendum în care să cerem acordul pentru desființarea totală a Legislativului? Și, poate, în paralel, o consultare asupra acordului ca salariile și pensiile să se dubleze sau să se tripleze.