Niculae Bădălău

Declarația politică este intitulată „Nu vă mai bateți joc de români, domnule președinte!”.

Deși, la modul declarativ, poporul este invocat de președintele Băsescu la fiecare declarație, acesta este ultimul la care viitorul... fost președinte se gândește.

Dovadă stau ultimele sale acțiuni prin care atacă orice inițiativă de modificare a Constituției și prin care solicită Parlament unicameral, cu 300 de parlamentari. Atitudinea sa nu este întâmplătoare și ascunde cu totul alte intenții.

Pus în umbră de un premier adevărat, care își onorează mandatul dat USL de alegători, președintele încearcă, cu disperare, să-și păstreze poziția de „jucător cu soarta națiunii”, pe care, cu obediență, guvernele PDL i-au pus-o la picioare.

Pentru ce mai are nevoie Traian Băsescu de acest statut? Pentru viitorul partid pe care și-l construiește, după ce a „stors” de la PDL toate avantajele pe care le putea obține, reușind să atragă împotriva acestuia ura întregului popor.

De ce minte Traian Băsescu? Pentru că, dacă și-ar fi dorit punerea în practică a referendumului din 2009, ar fi cerut asta Guvernului Boc, care se afla, oricum, la ordinele lui.

Mai mult de atât, a contestat chiar legea votată anul trecut de USL prin care numărul deputaților era redus la 300. Urmarea? Un Parlament supradimensionat, cu „aleși” respinși de fapt de popor și o țară care nu știe nici măcar câți parlamentari va avea la următoarele alegeri.

Asta e țara pe care și-o dorește Traian Băsescu, pe care și-a creat-o timp de opt ani și pe care simte că o pierde. Și o pierde nu pentru că nu-i va mai putea fi președinte, ci pentru că oamenii s-au săturat de haos, abuzuri, ambiții politice distructive și traiul într-o țară al cărei viitor depinde de voința unui singur om.

Problemele României, bunăstarea oamenilor, rezolvarea gravelor probleme sociale nu au nicio legătură cu faptul că Parlamentul are una sau două Camere și nici o sută de parlamentari mai puțin. Dar, de fapt, pe Traian Băsescu nu-l interesează acest lucru și nici măcar statutul viitorului președinte. El vrea să arate că există, că are puterea să facă ce vrea, inclusiv cu soarta poporului, căruia acum opt ani i-a promis că „va trăi bine”, dar pe care n-a reușit decât să-l ducă la disperare.

De aceea, avem nevoie ca modificările aduse Constituției să delimiteze clar atribuțiile fiecărei instituții, să nu mai

permită abuzuri la limita legii și care să permită României să se înscrie definitiv pe ruta europeană pe care și-a ales-o.