Vasile Nedelcu

Declarația politică este intitulată „Reforma în educație cere sacrificii”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vorbim de 20 de ani de modernizarea învățământului românesc, însă până acum nu s-a făcut niciun pas important în acest sens. Toate guvernele s-au prefăcut că reformează acest sistem, iar noi ne-am prefăcut că suntem pe aceeași lungime de undă. Sistemul însă suferă în continuare de boala meditațiilor, de sindromul protocolului la examene, de obiceiul prost al cadourilor cu diverse ocazii și de manualele greoaie. Copiii de la sat sunt încă departe de elevii de la oraș din punct de vedere al studiilor, motiv pentru care adaptarea lor la liceu devine o povară greu de dus pentru unii dintre ei, care depun armele și abandonează studiile.

Abia acum, când avem un proiect clar de reformare a sistemului de învățământ – Legea educației naționale –, se încearcă cu adevărat modernizarea educației românești și sper că, odată cu acest pas, profesorii vor înțelege că, pentru a avea salarii mai mari, trebuie să ofere un nivel educațional mult mai ridicat decât în prezent. Dascălii trebuie să învețe că ora începe la fix și că nu e normal să petreacă minute importante din timpul dedicat predării lecțiilor prin cancelarie, și nici să-și verse năduful prin proteste mult prea dese, ale căror efecte se răsfrâng grav asupra elevilor.

Înțeleg, viața dascălilor e grea, însă nu este singura categorie care are salarii mici. Cu toate acestea, profesorii ne-au obișnuit ca, la începutul și sfârșitul fiecărui semestru și în pragul tuturor examenelor importante, să amenințe cu boicotarea. A devenit o tradiție ca de minimum patru-cinci ori pe an dăscălimea să amenințe, prin intermediul sindicatelor, că boicotează începutul de semestru, că nu vor încheia mediile ori că nu se vor ocupa de examene. Aceste practici trebuie să înceteze! Profesorii trebuie să înțeleagă că, într-o perioadă de criză economică, nu pot primi măriri salariale fabuloase și nici nu pot petrece mai mult timp în stradă decât la catedră.

Oamenii de la catedră, cei de care, de fapt, depinde întreg sistemul, trebuie însă și ei să fie tratați pe măsura muncii lor: banii pentru școli nu trebuie să mai fie împărțiți pe criterii politice, ci în funcție de competențele pe care fiecare unitate școlară le are.

Mai mult, cu toții trebuie să înțelegem că, pentru a avea un sistem fructuos, salarii mari și condiții bune, trebuie să facem niște sacrificii. Nimic nu e gratis în această lume, așa că fără randament nu putem avea pretenții. Mai înainte de toate, trebuie să ne schimbăm mentalitatea referitoare la școală, care nu trebuie să mai fie o povară și un chin pentru copii, ci trebuie să devină un mediu plăcut și sigur, în care elevii să deprindă cunoștințe pe care să le poată aplica în practică.

E timpul ca și noi, parlamentarii, să ne aplecăm mai serios asupra acestui domeniu, să punem osul la treabă și să lăsăm politicianismul ieftin deoparte. Politica nu-și mai are locul în învățământ, e vremea să lăsăm vorbăria și să trecem la fapte.