Cornel Popa

Declarația politică este intitulată „Unde ne vom opri?”. Stimați colegi,

Perioada de postcampanie este parcă și mai agitată decât însăși campania electorală. Nu numai că nu avem încă un guvern cu puteri depline, dar ne lipsește un președinte validat care să își preia noul mandat, așa cum spune legea.

Bihorenii mă întreabă dacă va fi mai rău în 2010, dacă își vor mai putea achita ratele la bancă. Ce le pot răspunde în condițiile în care nu a ajuns la noi bugetul pe 2010? Cum îi pot asigura de toată implicare mea, din moment ce nu reușim să trecem prin Parlament legi de o importanță capitală pentru angajații acestei țări?

Bursele locurilor de muncă organizate în Oradea adună mulțimi la cozi interminabile, și asta se întâmplă în toate orașele din țară: românii vor să lucreze, vor șansa la o viață normală. Cum le putem noi promite asta, din moment ce fiecare dintre noi încurajează destabilizarea vieții politice prin scandalurile întreținute permanent, prin patima cu care ne adresăm unii altora și veșnica ceartă.

Sunt sătul, stimați colegi, de vorbele goale, mi-a ajuns cât mi s-a vorbit de „pensii nesimțite”, în condițiile în care situația este, în continuare, neclară. Nu mai vreau să mi se laude măsurile anticriză, când știu că suntem în situația de a nu ne mai primi salariile dacă nu primim tranșa de împrumut de la FMI.

Iertați-mi iritarea, dar nu mai pot tolera demagogia care ne invadează și care lasă în urmă un gol imens. Este greu să enervezi un ardelean, știți bine asta, dar este și mai greu să îl calmezi atunci când nu-i oferi soluții, ci te mulțumești să amâni rezolvarea problemelor, în dulcele stil dâmbovițean.

Mă adresez dumneavoastră, pentru că vreau să duceți mesajul de mobilizare în partidele dumneavoastră: nu mai putem pierde timpul și nu mai putem găsi scuze. Parlamentul României trebuie să fie prima instituție, în statul acesta măcinat de crize, care arată responsabilitate față de cetățean.

Vă mulțumesc.