Viorel Chiriac

Declarația politică este intitulată „Violența _–_ parte din viața socială”.

În ultimii ani, în România, violența a devenit un fenomen de o amploare deosebită, având o tendință puternic ascendentă. Mass-media releva faptul că, zilnic, au loc întâmplări violente, în viața familială, în mediul școlar, dar și în mediul social privit per ansamblu.

Dacă în trecut persoanele care utilizau violența erau de regulă adulți, astăzi observăm faptul că tot mai mulți copii adoptă acest gen de comportament. Să nu uităm că un adult își formează caracterul pe parcursul vieții, iar exemplele pe care le primește încă de la o vârstă fragedă le percepe ca pe o normalitate, ajungându-se ca acesta să nu mai facă diferența dintre rău și bine.

În foarte multe familii au loc scene de violență, iar copiii devin martori fără voința lor la un comportament nefiresc, care le va degrada, încet, dar sigur, viitorul. Desenele animate difuzate pe diverse posturi de televiziune sunt bucuria oricărui copil. Acest tip de program televizat nu afișează niciun fel de avertisment pentru părinți, în sensul că nu ar fi recomandabil ca minorii de o anumită vârstă să le vizioneze nesupravegheați. Însă chiar și aceste povești, aparent inofensive, duc la influențarea copilului într-un sens negativ, prin prezentarea unor scene de violență ori a consumului de alcool și tutun ca pe o normalitate a vieții.

După ce depășesc etapa în care principala lor atracție constă în vizionarea desenelor animate, copiii fac cunoștință cu lumea jocurilor video sau din mediul virtual și aceste jocuri, considerate tot inofensive, contribuie la conturarea imaginii asupra violenței ca o normalitate a vieții, copiii fiind induși și mai mult în eroare. Au existat cazuri în care copii cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani au săvârșit infracțiuni de omor doar din dorința de a pune în aplicare ceea ce se întâmpla în jocurile video.

Din punct de vedere juridic, vinovăția întrunește două elemente: factorul intelectiv și factorul volitiv. Factorul intelectiv desemnează aptitudinea psihofizică de a înțelege semnificația unor acțiuni sau inacțiuni, iar factorul volitiv se traduce prin capacitatea persoanei de a fi stăpână pe actele sale. Astfel, minorii au parte de un tratament sancționator mai puțin sever față de persoanele majore, deoarece, în majoritatea cazurilor, ei acționează fără discernământ. Însă orice faptă penală săvârșită de un minor, cu sau fără vinovăție, duce în mod cert la o serie de repercusiuni suportate de acesta și, uneori, la o degradare progresivă a caracterului acestuia.

Copiii care au parte de astfel de exemple ajung sau sunt deja elevi. Este deja o realitate că în mediul școlar violența a atins cote alarmante. În ciuda măsurilor adoptate de autorități pentru combaterea violenței în școli, avem tot mai multe exemple în care elevii sunt supuși, tot de către elevi, la loviri și alte violențe, la tâlhării și chiar la vătămări grave.