Gheorghe Pop

Declarația politică este intitulată „Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei”.

Stimați colegi,

În fiecare an, pe 17 octombrie este marcată Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei.

Inițiativa aparține organizației nonguvernamentale „Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții – Lumea a patra”, cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a hotărât, prin Rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei.

În anii ’90, ONU a acordat o atenție sporită acestei teme. Eradicarea sărăciei constituie tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000.

În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997–2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei – un imperativ etic, social, politic și economic al umanității”.

Organizațiile nonguvernamentale invită toate statele să decidă ca această zi să fie dedicată prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei. În țările în curs de dezvoltare, acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate a dezvoltării.

La început de mileniu, un pământean din patru trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi. În toată lumea sunt 1,2 miliarde de săraci, pragul stabilit pe plan internațional pentru a desemna sărăcia este de 2 dolari pe zi.

Printre cauzele acestui fenomen se numără, evident, și conflictele armate, dezastrele naturale, corupția și indiferența autorităților.

În ultimii 15 ani, statele sărace din Africa au primit ajutoare materiale și financiare de peste 300 de miliarde de dolari. În aceeași perioadă, o sumă cel puțin egală a fost cheltuită în războaie, în loc să fie investită în infrastructură, în sănătate sau în educație.

Sărăcia este ca o plagă pentru populație. Sărăcia sau, mai bine zis, starea de sărăcie care există și la noi în țară apasă greu pe umerii noștri, ai parlamentarilor, ai oamenilor politici și, în mod special, pe umerii celor aleși. Noi suntem aleșii cetățenilor români și trebuie să tratăm cu echitate și simț de răspundere atât pe cel sărac, cât și pe cel mai puțin sărac.

Acum, în vremuri de criză economică, dragi colegi, aplecarea spre rezolvarea problemelor financiare ale țării noastre și ale alegătorilor noștri este o datorie în sine și, nu în ultimul rând, o datorie ce ține de sănătatea sufletească a fiecăruia.

Vă mulțumesc.