Rodica Nassar

Declarația politică pe care o să o susțin astăzi se numește „16 septembrie – Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon”.

În anul 1974, Mario Molina și Sherwood Rowland au demonstrat că substanțele chimice denumite clorofluorocarburi, utilizate în calitate de agenți frigorifici și aerosoli, sunt transportate în stratosferă prin intermediul maselor de aer și pot avea acțiuni distrugătoare asupra stratului de ozon. Pentru aceste cercetări au obținut Premiul Nobel pentru chimie în anul 1995.

După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, în anul 1985, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea stratului de ozon este o urgență și au decis semnarea Protocolului de la Montréal, pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Astfel, cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluția nr. 49/114/1994, a proclamat ziua de 16 septembrie zi aniversară a Protocolului de la Montréal, adoptat la 16 septembrie 1987, ca Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.

Protocolul de la Montréal este recunoscut pe plan mondial drept cel mai eficient tratat multilateral asupra mediului pus vreodată în aplicare, exemplu unic de colaborare și parteneriat internațional pentru a proteja patrimoniul comun al umanității și al comunității mondiale. Obligațiile asumate de părțile semnatare au fost: eliminarea producției și consumului de substanțe care afectează stratul de ozon, aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunătățire a reținerii, recuperării, reciclării și/sau distrugerii substanțelor cu impact negativ asupra stratului de ozon, promovarea unor alternative pentru înlocuirea acestor substanțe, precum și a produselor ce conțin substanțe distrugătoare ale stratului de ozon protector, aplicarea măsurilor de control asupra substanțelor responsabile de afectarea stratului de ozon și asupra produselor la fabricarea cărora se folosesc aceste substanțe, precum și cooperarea în domeniul științific, juridic, economic și informațional.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, a cancerului de piele, a cataractei și a orbirii, cu apariția arsurilor grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și, implicit, a cantității de hrană, distrugerea vieții marine prin afectarea planctonului, distrugerea plantelor și animalelor microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafața apei și cu care se hrănesc animalele marine, precum și la degradarea unui număr impunător de materiale plastice utilizate în construcții, în industria vopselurilor sau în ambalare.

În ultimii ani, lupta împotriva distrugerii stratului de ozon a făcut progrese importante. Dacă în 1987 erau doar 24 de țări semnatare ale protocolului, astăzi, numărul lor se ridică la 197, în condițiile în care amenințările la adresa mediului înconjurător depășesc orice frontieră.