Gabriel Mutu

Declarația politică se intitulează „Modificarea Constituției, un imperativ pentru Parlament”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu este pentru prima dată când mă adresez de la tribuna Senatului pentru a atrage atenția asupra necesității revizuirii Constituției. De data aceasta însă, țin să specific care sunt principalele dezavantaje pentru clasa politică în cazul nefericit în care nici această legislatură nu va reuși să promoveze un proiect comun de reformare a legii fundamentale a statului.

Este evident pentru oricine că artizanii actualei Constituții erau oameni formați profesional și intelectual înainte de 1989. Tocmai din acest motiv, Constituția României întrupează părți semnificative din Constituția Franței sau din Constituția Portugaliei, pentru că părinții Constituției postdecembriste nu erau oameni cu o cultură democratică.

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere faptul că legea fundamentală a României este de foarte multe ori insuficientă și creează blocaje instituționale tocmai din cauza faptului că nu reprezintă altceva decât o fotografie de moment a regimului politic din 1990.

Din păcate pentru noi – și aici mă refer la calitatea noastră de cetățeni –, cei care se opun astăzi ideii de reformare a Constituției nu înțeleg sau, mai bine spus, refuză să înțeleagă faptul că, în ultimii 20 de ani, modul de acțiune și atribuțiile principalelor instituții s-au definit oarecum diferit în toată această perioadă.

Nu mai suntem datori să acceptăm neajunsurile și neclaritățile actualei Constituții. Am asistat cu toții în ultimele două decenii la schimbarea puterii, la diverse guvernări, am văzut modul în care puterile relaționează sau cum acestea funcționează în interiorul lor. Așadar, consider că astăzi există expertiza necesară pentru a da cetățenilor o nouă Constituție.

Dincolo de proiectele fanteziste, prin care, spre exemplu, sugerăm renunțarea la funcția de Președinte al României, dincolo de ambiții de moment prin care nu facem decât să confundăm demnitățile publice cu persoanele care le dețin la momentul actual, clasa politică românească – și aici mă refer în special la parlamentari – are obligația morală de a se pune de comun acord măcar în privința unui termen-limită de modificare a Constituției.

Nu sunt de acord cu ideea ca revizuirea să se oprească la punerea în aplicare a rezultatului referendumului din 22 noiembrie 2009, așa cum nu sunt de acord cu blamarea ideii de referendum. Din punctul meu de vedere, declarațiile unor politicieni care concluzionează, pe baza unor sondaje de opinie, că românii pot fi ușor manipulați prin întrebările ce le sunt adresate mi se par cel puțin iresponsabile.

În momentul în care considerați că cei cu drept de vot nu sunt capabili să discearnă între avantajele și dezavantajele diferitelor tipuri de amenajări instituționale, nu mai înțeleg de ce, din patru în patru ani, mergem să le solicităm voturile. Poate că nici atunci oamenii nu sunt prea lămuriți de atribuțiile unui parlamentar, însă nimeni nu poate contesta rezultatul unor voturi acordate de alegători. Este momentul să încetăm această retorică prin care identificăm așa-zisul pericol al guvernării prin referendum.