Declarația politică se intitulează „Restrângerea intervenției statului – mai multă libertate”.
Descentralizarea a făcut și face parte, ca deziderat principal, din toate programele politice și de guvernare din 1990 și până în prezent. Întrebarea care se pune este dacă putem, astăzi, să spunem că, în cei 20 de ani de democrație, în România s-a făcut o descentralizare reală sau nu.
Pentru că eu nu sunt sigur de concluziile mele, vă rog pe dumneavoastră, colegii mei senatori, să ne reamintim câteva dintre principiile de bază ale descentralizării și să încercăm să vedem câte dintre ele și în ce proporții au fost aplicate în România până în prezent.
1. Responsabilitatea pentru binele comunității
Revoluția din decembrie 1989 a fost o victorie a libertății și a dreptului la autodeterminare. Moștenirea comunistă a necesitat o nouă construcție spirituală, politică, economică și socială. Unirea spirituală și socială a tuturor cetățenilor României ar fi trebuit să se constituie în proba istorică de foc
pentru sentimentul de solidaritate și spiritul comunitar al tuturor românilor.
Transformarea socială, pierderea tradițiilor și creșterea mobilității sociale pun în pericol rădăcinile patriotice și procesul de autodefinire a identității.
Într-o perioadă de creștere a internaționalizării vieții noastre este nevoie să întărim sentimentul de viață românesc și ființa statală românească.
Numai din rădăcinile noastre culturale și naționale crește deschiderea față de lume.
Transformările politice, spirituale și sociale se reflectă într-o transformare a valorilor tradiționale și în dispariția disponibilității de a recunoaște instituții și structuri sociale tradiționale cum sunt familia, biserica și statul.
Procesul de individualizare progresivă duce la estomparea unor valori comunitare fundamentale și îngreunează realizarea consensului social.
Politica și partidele și-au pierdut din puterea lor integratoare și din credibilitatea lor și așa încă neconcretizată.
Democrația are însă nevoie de mijlocitori credibili între cetățeni și stat. Numai refacerea încrederii cetățeanului în politică și în partide poate întări democrația.
Evitarea realizării de legături stabile și de asumare a unor sarcini de voluntariat, creșterea tendinței de a acorda prioritate propriilor dorințe înaintea unor necesități de ordin superior îngreunează instituirea statală a binelui comunitar.
Egoismul, exacerbarea simțului de proprietate și intoleranța sunt obstacole majore pentru viitorul României.
Dreptatea socială necesită un nou echilibru între individualitate și disponibilitatea pentru asumarea de responsabilități, între liberalism și solidaritate.
Formele de realizare concretă a transformărilor tehnice și sociale, problematica ecologică vor fi, în viitor, din ce în ce mai mult în centrul preocupărilor majore de politică internațională.
Soluțiile la nivel național nu mai sunt suficiente pentru a asigura bazele naturale ale existenței umane.
Economia socială de piață trebuie să fie folosită mai mult pentru a susține politicile ecologice. În acest sens, măsurile pentru decuplarea dezvoltării de efectele negative asupra mediului înconjurător au o importanță fundamentală.
Știința și tehnologiile determină din ce în ce mai mult toate aspectele existenței. Acest fapt oferă perspective importante, dar reprezintă și un risc major. Politica este obligată, pe baza responsabilității sale etice, să traseze limitele folosirii cuceririlor științifice acolo unde se încalcă demnitatea umană.
Politica trebuie însă să creeze și condițiile-cadru pentru a permite științei și economiei să dezvolte tehnici de viitor și să le poată folosi.
Tendința de supraperfecționare a statului nostru de drept amenință să înăbușe inovația socială și dinamica economică. Acest fapt contribuie în mare măsură la reducerea competitivității economiei noastre.
Trebuie combătută mentalitatea socială de supraasigurare a tuturor proceselor economice, pentru că aceasta duce la apariția permanentă a unor noi și noi reglementări, care afectează dinamica economiei.
Numai în măsura în care reușim să realizăm acest lucru putem elimina din sarcinile statului, inclusiv prin privatizarea acestora.
Natalitatea în scădere din România și creșterea periculoasă a imigrării amenință să ducă la o suprasolicitare a generațiilor care vin.
Finanțarea de către stat și sistemele de asigurări sociale trebuie să fie pregătite din timp pentru problemele pe care le vor avea în viitor și trebuie reformate corespunzător.
Numai performanța economică prezentă și renunțarea la unele prestații pot asigura bunăstarea și siguranța socială de mâine.
2. A servi binelui comunitar în libertate și democrație
Libertatea este un drept uman înnăscut. Aceasta are o limită în libertatea tuturor concetățenilor.
Libertatea necesită responsabilitate pentru persoana proprie și pentru cel de lângă tine. Libertatea responsabilă nu poate fi concepută decât într-o societate pluralistă, bazată pe o ordine de drept morală.
Democrația permite schimbările pașnice și libere în societate și progresul unei societăți pluraliste. Din acest motiv, libertatea și democrația sunt centrul unei politici care servește binele tuturor.
În ordinea noastră liberă și democratică ar trebui să se vadă binele comun ca obiectiv central al politicii noastre. Statul poate asigura pacea internă și cea socială numai dacă asigură nu numai libertatea fiecărui individ, ci impune și voința democratică a majorității, protejând, în același timp, drepturile minorităților.
Democrația reprezentativă, responsabilitatea parlamentară a Guvernului și legarea administrației de legi sunt instrumente absolut necesare în acest scop.
3. Autoadministrarea și coresponsabilitatea
- a) Cetățeanul și statul – libertatea și responsabilitatea
- pentru pace internă și pentru dreptate
Statul nostru trebuie să asigure ordinea de drept și pacea unei societăți de cetățeni liberi și responsabili. Libertățile cetățenești și drepturile acestora au fost cucerite în lupta cu statul absolutist.
Drepturile omului și drepturile fundamentale sunt, în esența lor, baze politice și legale absolut necesare pentru ordinea noastră statală și socială;
- b) Statul de drept – premisa libertății
Obiectivul unei politici legale este păstrarea și întărirea statului de drept democratic.
Statul este o instituție a cetățenilor liberi și responsabili, creată pentru a sluji libertatea și demnitatea omului. El se preocupă, având la bază principiul statului de drept, de soluționarea unor probleme comune pentru asigurarea comunității de drept și a păcii.
Libertatea, solidaritatea și subsidiaritatea sunt principiile ordonatoare pentru statul de drept, democratic și social, la fel ca și pentru o societate deschisă.
Dezvoltarea individuală a cetățeanului și valabilitatea drepturilor fundamentale sunt intangibile. Numai un stat puternic, care respectă principiile statului de drept și care este învestit cu autoritate dispune de suficientă capacitate de
acțiune și forță pentru asigurarea libertății individuale a cetățenilor și a dreptății sociale;
c) Statul este instrument pentru autoajutorare – Solicitările, interesele și domeniile de responsabilitate ale fiecărui individ al comunității vor fi reglate după principiul subsidiarității
Sprijinul statului pentru asigurarea existenței se face fără nicio imixtiune în planificarea vieții individului. Statul va interveni cu sprijinul său numai acolo unde indivizii și comunitățile nu se pot ajuta singure.
Sprijinul statului pentru asigurarea existenței nu are voie să planifice și viața individului. Această sarcină a statului trebuie doar să creeze cadrul pentru acțiunea responsabilității proprii și pentru dezvoltarea individuală a cetățeanului. Acest lucru se realizează prin mecanismul de autoajutorare;
d) Redimensionarea rolului statului prin subsidiaritate presupune:
- reducerea rolului statului ca agent economic;
- sporirea descentralizării în alocarea resurselor;
- diminuarea funcției distributive a statului și sporirea celei
- stimulative;
- restrângerea aparatului birocratic și simplificarea
- reglementărilor;
- transferarea unor atribuții de reglementare către
- asociațiile profesionale;
- depolitizarea structurilor economice;
e) Libertatea dezvoltării individuale – Libertatea trebuie înțeleasă ca o responsabilitate pentru propria persoană, împreună cu cea pentru ceilalți concetățeni. Acest lucru presupune o societate și un stat bazate pe respectul libertății;
f) Promovarea cetățeanului ca individ – Politica socială trebuie să promoveze autonomia individului în detrimentul puterii absolute a unui aparat birocratic anonim
Fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul la performanța sa individuală și să primească șansa de a o realiza. Jocul liber al intereselor și opiniilor trebuie însă completat de formularea politică a unor scopuri sociale;
- g) Promovarea statului democratic – Statul trebuie să
- slujească libertatea și demnitatea omului
El își extrage autoritatea din dependența sa față de drepturile fundamentale, inalienabile ale cetățenilor.
Statul nostru de drept social, democratic și liberal reprezintă baza pentru asigurarea drepturilor de libertate ale tuturor românilor.
Pentru ca statul nostru să-și poată îndeplini atribuțiile sale propriu-zise, el nu trebuie să fie nici suprasolicitat cu cerințe exagerate, dar nici el însuși nu trebuie să păstreze sau să atragă spre sine însărcinări pe care alții le pot îndeplini cel puțin la fel de bine, conform principiului subsidiarității.
- Atribuțiile sale principale sunt:
- protejarea drepturilor fundamentale ale cetățeanului și
- împiedicarea abuzului de putere;
– apărarea cetățeanului de pericolele din interior și din exterior și asumarea responsabilității internaționale pentru libertate și pace;
– protejarea grupurilor sociale marginale și asigurarea preluării solidare a riscurilor pe care individul nu și le poate asuma;
– protejarea multitudinii democratice a forțelor sociale și a minorităților naționale;
– conservarea pentru cei prezenți și pentru generațiile viitoare a bazelor naturale ale vieții și contribuția la păstrarea credinței;
h) Limitarea intereselor organizate – Statul își îndeplinește misiunea numai atunci când asigură libertatea fiecăruia, impune voința democratică a majorității și protejează drepturile minorităților
Politica cu adevărat democratică limitează puterea intereselor organizate pentru a apăra libertatea fiecărui individ și prioritatea intereselor comunităților;
i) Respectarea principiilor statului de drept, controlului parlamentar și al funcționarilor de profesie (carieră) – Sfera privată a cetățeanului trebuie protejată împotriva ingerinței inutile a administrației de stat
Toate structurile administrative ale statului, atât la nivel local, cât și central, sunt puse în slujba cetățeanului;
j) Limitarea ariei de acțiune a statului – Printr-o legislație coerentă se asigură o administrație de intervenție continuă și stabilă a statului, în condițiile reducerii treptate a intervenției administrației, care să conducă spre descentralizarea și privatizarea completă a serviciilor publice;
k) Simplificarea administrației statului – Legile și procedurile administrative trebuie să fie transparente și ușor de înțeles pentru cetățean
Pentru asigurarea unei administrații neutre politic este nevoie de crearea și dezvoltarea statutului funcționarului de carieră, singurul capabil să lucreze, în spiritul legii, pentru cetățean;
l) Promovarea principiului autoadministrării comunitare – Toate problemele comunității locale trebuie să fie rezolvate la nivelul responsabilității comunitare locale, în condițiile în care cât mai multe dintre sarcinile statului trebuie să fie transferate comunităților locale
Trebuie creat cadrul legislativ coerent pentru diferențierea clară a bugetului local față de bugetul central.
Fără a mai enunța și alte principii ale descentralizării, cred că, în urma unei analize obiective asupra gradului de regăsire a acestor principii în politicile și programele de guvernare din 1990 și până în prezent versus grad de aplicare concretă, raportul va fi net în favoarea părții enunțiative în programe, centralismul birocratic excesiv fiind în continuare dominant în procesul de guvernare.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.