Cosmin Mihai Popescu

Declarație politică: „Cât de departe este România de Uniunea Europeană?”

E greu de crezut că după atâta entuziasm și eforturi legate de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, sentimente și sacrificii ce au caracterizat istoria postcomunistă a României, astăzi, când ne bucurăm de calitatea de membru cu drepturi depline, dezinteresul față de Uniunea Europeană este în creștere. Cetățenii români au pierdut încrederea că aderarea la cel mai avansat proiect integraționist interstatal le va ameliora într-un fel viața. Este și normal atâta vreme cât fondurile imense alocate României nu au reprezentat decât declarații, iluzii, nu și realitate pentru agricultorii români, pentru întreprinzătorii mici și mijlocii, pentru infrastructura românească, pentru fiecare cetățean.

Parlamentul României pare să fi fost prima instituție a statului român care a uitat complet de calitatea de membru al Uniunii Europene. El figurează pe ultimele locuri în rândul statelor membre ale UE la capitolul activităților de consultare cu instituțiile europene pe tema legislației comunitare.

Pe de altă parte, cei care și-au lansat în repetate rânduri candidatura la Președinția României încă de la începutul acestui an au transformat miza desemnării candidatului României pentru compoziția noii Comisii Europene într-o temă măruntă de campanie electorală și de confruntare politică internă. La aproape 50 de ani de la demararea celei mai complexe politici comunitare, România beneficiază de susținerea Franței, Germaniei și Marii Britanii pentru preluarea portofoliului agriculturii. Lipsa de maturitate politică și de consens național în privința interesului României poate periclita în cel mai serios mod locul nostru în noua structură a Comisiei Europene.

De asemenea, slaba implicare în proiectele comune europene, lipsa lobby-ului specializat care ar putea face ca vocea intereselor naționale să se facă auzită în Europa, dezinteresul față de agenda publică europeană nu fac decât să ne condamne la marginalizare sau la trimitere în periferia obiectivelor Uniunii Europene.

Ca să demonstrăm că cei douăzeci de ani de maturizare politică necesari clasei politice autohtone au trecut, va fi necesar ca, indiferent de contextul politic intern, marcat de

proteste, de campanie electorală sau de modificări ale majorității politice parlamentare, să punem mai presus, cu responsabilitate, interesele naționale, interesele cetățenilor români.