Horea Dorin Uioreanu

Declarație politică: „Cum Clujul nu e România și nici viceversa!”

Când i-a părăsit cu atâta ușurință pe clujeni, acceptând propunerea de a fi prim-ministru al României, venită din partea președintelui Traian Băsescu, pe o tavă de argint, domnul Emil Boc știa că, cel puțin din punctul său de vedere, lasă Clujul pe mâinile bune ale secundului său eficient, Sorin Apostu. De ce era însă Emil Boc atât de convins că, și în lipsa sa, lucrurile vor continua să meargă în direcția impusă de acesta? Pentru că, fără doar și poate, după plecarea lui Emil Boc de la Primăria Clujului, premierul i-a lăsat actualului primar al municipiului, Sorin Apostu, pe lângă broscuțele țestoase din acvariu, și o listă lungă pe birou, cu „lucruri de făcut” pentru ca premierul țării să nu ducă lipsă, pe viitor, de inaugurări sau de tăiat panglici prin Cluj.

Nu neg faptul că, în ultima vreme, Clujul a beneficiat de o serie de lucrări ce fac cinste oricărui oraș european, cum ar fi introducerea în spațiul cultural-artistic al orașului a Turnului Croitorilor, dar aceste acțiuni de imagine ale primăriei nu se regăsesc, cu siguranță, pe lista de priorități a clujenilor, mai ales în această perioadă de criză financiară, pentru că oamenii din Cluj, precum cei din țară, au alte preocupări, ce țin de siguranța locurilor de muncă, de sănătate sau de lipsa unor drumuri decente.

Dacă domnul primar Sorin Apostu a știut perfect ce trebuie să facă după plecarea lui Emil Boc la București, premierul țării, la sosirea în Capitală, nu a găsit pe masă nicio listă cu „lucruri de făcut” de la președinte, care s-a rezumat la a-i da sfaturi prin intermediul televizorului sau prin interpuși. Așa că, văzându-se fără o strategie coerentă guvernamentală, și-a pus capul la contribuție să facă ce niciun predecesor de-al său nu îndrăznise până atunci: să le propună românilor măsuri guvernamentale aberante, fără a le discuta în prealabil cu întreaga societate civilă. Din acest motiv, ne regăsim astăzi în situația în care unul din patru IMM-uri se închide, aflându-se în imposibilitatea de a plăti taxa de funcționare la stat. Din același motiv, profesorii, sindicaliștii din sănătate, justiție sau din transporturi sunt zi de zi în stradă, pentru a-și cere drepturile.

Într-adevăr, în ultimii ani, Clujul s-a schimbat la față. Scăpat de epoca restrictivă Funar, orașul nici nu putea merge în altă direcție decât cea a dezvoltării. Și, urcat pe valul evoluției spectaculoase, Emil Boc a simțit, cu siguranță, că toate lucrurile care merg bine la Cluj i se datorează în întregime și că, de ce nu, ar putea să își pună talentul și profesionalismul în sprijinul întregii țări, pentru a aduce România pe culmile pe care Clujul a poposit în ultima vreme. Nu e în intenția mea să încerc să șterg cu buretele toate realizările municipalității din ultimii cinci ani, pentru că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, însă conjunctura favorabilă, mai mult decât orice, a fost cel mai bun prieten al primarului Emil Boc. Acest prieten însă nu l-a însoțit pe premier la București și, mai mult decât atât, Boc nu va găsi în Capitală niciun politician pe barba căruia să își facă imagine pentru aducerea unui gigant economic în țară, spre exemplu.