Constantin Adăscăliței

„Declarație politică de susținere a comunităților de romi din Colegiul nr. 3 Iași”

În fiecare an, pe data de 8 aprilie, sărbătorim Ziua internațională a romilor din întreaga lume, inițiativă care a luat naștere în 1971 la Londra cu prilejul primului Congres Internațional al Romilor. Tot atunci a fost adoptat imnul internațional al romilor, melodia „Gelem, gelem” din filmul iugoslav „Am întâlnit și țigani fericiți” și steagul internațional al romilor, un amestec de culori care amintește de spațiul de geneză al acestui popor, India.

Nu voi face astăzi o analiză globală a acestei comunități, întrucât se află printre noi suficienți colegi care reprezintă etnia și au și expertiza și căderea morală pentru a vorbi despre acest subiect. Doresc, în schimb, să omagiez comunitățile de romi din localitățile Colegiului nr. 3 Iași, Circumscripția electorală nr. 24, adică o parte din cetățenii care mi-au acordat încrederea în 2012 pentru a-i reprezenta în Camera Deputaților.

Una dintre cele mai interesante comunități de romi din județul Iași este alcătuită din cea mai mare parte a locuitorilor satului Glodenii-Gândului, comuna Țibănești, iar asta dintr-o curioasă semnificație istorică: locuitorii de astăzi sunt urmașii robilor țigani de pe vechea moșie a familiei Carp, din care a făcut parte fondatorul Partidului Conservator și prim-ministru al României, junimistul P.P. Carp. O dovadă clară a bunăstării de care se bucură această străveche familie boierească este faptul că robii țigani care au fost eliberați prin reforma de la 1856 au întemeiat această așezare care astăzi poartă denumirea metaforică „Glodenii-Gândului”.

În sudul Colegiului 3, în comuna Dagata, există două sate cu importante comunități rome, satele Poienile și 10 Prăjini, acesta din urmă făcut celebru în lumea întreagă de fanfara Ciocârlia și de alte trupe de lăutari din tată-n fiu.

Dacă la 10 Prăjini romii își urmează fireasca vocație artistică, în satul Slobozia, din comuna Voinești, cei 2.000 de locuitori de etnie romă trăiesc într-o sărăcie lucie care pe vremuri i-a transformat în vestiți hoți de cai, iar în prezent în primitori ai credinței creștine-penticostale, care se pare că îi îndreaptă către preocupări cu impact social pozitiv.

Cunosc bine aceste comunități care prezintă în genere aceleași simptome ca și satele locuite de români, de obicei probleme pe fondul sărăciei și al lipsei locurilor de muncă. Dacă ar fi însă să nominalizez o trăsătură evidentă care mi-a rămas întipărită în minte în urma contactelor cu aceste comunități, atunci aceasta ar fi optimismul lor omniprezent care ne-ar fi de folos și nouă, majoritarilor.

Îmi doresc ca această etnie să-și continue drumul către integrarea în spiritul valorilor românești și a celor europene. Să nu uităm însă că acest drum este ambivalent și depinde de noi crearea unor condiții pentru ca această etnie să-și depășească condiția, păstrându-și specificul tradițional.