Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·9 octombrie 2007
other · adoptat tacit
Ioan Stan
Discurs
## Declarație politică
## Doamnelor și domnilor,
Este ceva timp de când tot aud din partea unor deținători de afaceri private comentarii pline de amărăciune cu privire la plata impozitului pe clădirile ce aparțin firmelor.
Mi se spune, și se confirmă întru totul, că în România aceste taxe sunt triple față de alte țări ale U.E. și, ca și cum aceasta nu ar fi de ajuns, calculul sumelor nu se face la metrul pătrat, ci pe baza unui algoritm specific românesc, din moment ce numai noi îl folosim.
Conform Codului fiscal, impozitul pe care persoanele juridice trebuie să-l plătească anual pentru imobilele pe care le dețin este cuprins între 0,5% și 1,5% din valoarea contabilă a acestora. Acest sistem grevează cu impozite mari clădirile noi, a căror valoare de inventar este mai mare ca a celor vechi.
Printre efectele secundare ale acestei politici fiscale, câteva mi se par demne de a fi luate în considerație.
În primul rând, se naște posibilitatea ca acest nivel de taxe disproporționat de mare din România să descurajeze investitorii, care ar putea fi tentați să-și mute afacerile în țări învecinate cu a noastră, unde aceste rate sunt mai rezonabile.
În al doilea rând, prevederile Codului fiscal, care permit autorităților locale să acorde scutiri sau reduceri de la taxele standard (de 0,25% până la 1,5% pentru clădiri) și scutiri ale taxelor locale pe teren pentru investiții de peste 500.000 euro, pe perioade de timp limitate, ridică probleme legate de definirea clară a condițiilor în care firmele pot beneficia de scutire, oferind astfel posibilități de abuz, ca să nu mai vorbim și de manevrele de ocolire a plăților de impozite mari, prin declararea imobilelor de firmă ca aparținând unor persoane fizice, știut fiind că acestea din urmă plătesc, pentru clădirile proprietate, impozite de 70—80 de ori mai mici decât cele plătite de persoanele juridice.
Paradoxal, cu taxe mai mari decât vecinii, autoritățile locale din România colectează totuși mai puțin, 0,5% din P.I.B., față de media europeană de 1,5%—2,5% din P.I.B.
Cred că toate aceste aspecte se pot constitui în teme de gândire pentru specialiștii Guvernului, în ideea reformării taxelor locale.
În eventualitatea că mă vor băga în seamă, conchid:
— impozitul pe clădiri să se calculeze pe baza unei cote/m[2] , stabilită de autoritățile statului, și nu pe baza valorii contabile a clădirii;
— nivelul taxelor pe clădiri trebuie apropiat de cel din celelalte țări din Europa Centrală și de Est;
— dacă urmează să se acorde stimulente unor investitori, acestea trebuie să fie transparente și clar definite și să fie însoțite de control independent corespunzător.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .