Mircea Gheorghe Drăghici

Declarație politică: „Exacerbarea violenței în România” Semnalele pe care le primim la începutul acestui an sunt destul de confuze. Există însă motive de optimism, prilejuite de apariția noilor tehnologii ale informației și de perpetuarea unei perioade de redresare economică.

Unii pretind că „revoluția informațională” va susține creșterea economică pe termen lung în lume. Starea de spirit actuală este așadar o combinație bizară de speranță și îngrijorare, o mare schimbare față de optimismul general, dominant la începutul ultimului deceniu.

Sensibilitatea omului modern necesită o reconsiderare de esență a fenomenului agresivității. Situații, fapte, acte care altădată nu aveau o semnificație agresivă, astăzi sunt în realitate elemente directe sau indirecte de agresiune.

Să luăm un exemplu: imaginea.

Ne putem întreba: câți indivizi de pe glob erau altădată șocați de o scenă de viol sau de omucidere? Desigur, numai cei care, prin hazard, au avut ocazia să asiste la „ceremonie”.

Astăzi, când sensibilitatea la violență și receptarea ei afectivă au crescut foarte mult, milioane și milioane de oameni, de la copilul preșcolar până la bătrânul înspăimântat, asistă, uneori zilnic, prin intermediul imaginii cinematografice, televizate sau tipărite, la un șir de orori care, fără îndoială, produc răni sufletești, traumatisme și reacții dureroase.

Am putea susține, pe bună dreptate, că intenționat sau nu, societatea produce și cultivă printre atâtea „otrăvuri”, frica, angoasa, spaima, care nu sunt altceva decât forme ale agresiunii psihoafective, omul modern fiind nevoit să învețe și să trăiască agresiunea pe tot parcursul vieții sale.

Informațiile, vizualizate sau scrise, ne suprasolicită cunoașterea urmărilor dezastruoase ale agresivității, sub forma actelor de violență, care abundă incredibil în societatea contemporană.

Diseminarea violenței în conștiința maselor constituie, fără îndoială, factorul de risc cel mai acut în trezirea și exacerbarea agresivității atipice în subconștientul ființei umane. Conștiința omului modern este subminată de o tensiune difuză, insinuantă a fricii.

Orice clipă de fericire – această fata morgana a finalității existenței noastre umane – dansează pentru o clipă pe nisipurile arzânde ale fricii.

Tendințele de creștere a criminalității în diverse țări, inclusiv în România, mai ales în ultimele decenii ale mileniului trecut, reprezintă o realitate socială ale cărei efecte și consecințe negative și distructive nu pot fi ignorate nici de juriști, criminologi sau sociologi și nici de instituțiile cu rol de prevenire și control social în domeniul aplicării legilor și realizării apărării sociale, a securității și integrității drepturilor și libertăților indivizilor.

Recrudescența violenței, creșterea intensității și amplorii delictelor contra persoanei și a patrimoniului, multiplicarea faptelor de corupție, mită, fraudă și crimă organizată în România au agravat sfera problemelor sociale existente în societatea noastră, antrenând reacția opiniei publice față de asemenea fenomene negative.