Dumitru Avram

Declarație politică intitulată „București, sub asediu”

Dincolo de insuportabilele necazuri de fiecare zi pricinuite de o infrastructură semănând mai degrabă cu aceea a Belgradului după bombardamentele americane de acum 9 ani, peste capul bucureștenilor a mai căzut și costisitoarea chermeză NATO, învăluită în măsuri draconice de securitate care au întins și mai mult nervii românilor. Asta ca și cum Ossama Ben Laden ar fi stat cu racheta la ochi pe sub podurile de pe Dâmbovița. Greu de spus dacă în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat vom mai avea parte de un spectacol asemănător. Un spectacol total gratuit, cu un

singur învingător: Vladimir Putin, care s-a lăsat așteptat până în ultima clipă la această întâlnire lipsită de obiect, în condițiile în care Tratatul de la Varșovia a trecut demult în istorie. Cert este că în plin summit NATO s-a aflat că un român a murit cu zile — greva foamei — într-o închisoare din Polonia, în indiferența condamnabilă a autorităților române.

Dar asediul asupra Bucureștilor nu s-a oprit aici. Urmează alegerile pentru primari, consilieri locali și președinții consiliilor județene, prefațate de o campanie bezmetică, votul uninominal creând, în plus, multe confuzii și nedumeriri în mintea alegătorilor. Evident, ținta principală o constituie capitala. Se pare că partidele au mari dificultăți în a-i descoperi pe oamenii aceia noi, curați și capabili, de care vorbea Băsescu atunci când elogia „virtuțile” acestui vot. Altfel cum să ne explicăm faptul că majoritatea candidaților desemnați până acum sau a acelora care au mari șanse de a fi nominalizați pentru „bătălia localelor”, sunt oameni îmbătrâniți în relele politicii.

Aceasta dovedește o dată în plus, dacă mai era nevoie, că pledoaria lui Traian Băsescu în favoarea votului uninominal, ca singur mijloc de reformare a clasei noastre politice, este drastic infirmată din capul locului. Să nu fi înțeles acesta că transformarea societății, a clasei politice și, în ultimă instanță, a oamenilor se realizează în cadrul unui proces evolutiv, guvernat de o serie de factori indispensabili, cum sunt: învățământul, cultura generală și, în cadrul acesteia, cultura politică, perfecționarea democrației, a moralei și a justiției, ridicarea nivelului de trai și așezarea relațiilor interumane pe principii cât mai corecte?

Insistând cu atâta înverșunare în direcția introducerii unui nou sistem de vot, a cărui esență o reprezintă banul, Traian Băsescu aruncă și mai adânc societatea românească în mocirla corupției, din care cu greu va mai putea să iasă la liman. Mizând exclusiv pe votul uninominal, și nu pe oameni, el ar trebui să ne explice de ce mulți primari, de ordinul sutelor, aleși printr-un asemenea sistem de vot sunt suspectați de alegători sau anchetați de instanțele judecătorești pentru afaceri necurate, de pe urma cărora s-au îmbogățit peste măsură.

Iată că nu prin vot uninominal scăpăm de mafioți și de politicienii ticăloșiți, ci prin măsuri drastice, cum sunt cele adoptate de PRM, care i-a exclus din partid pe afaceriștii venali fără a se teme că printr-un asemenea gest justițiar ar putea să-și diminueze forța de reprezentare în Parlament sau în administrația locală. Dacă pe primul plan ar fi fost pus omul, și nu sistemul de vot, încercarea de stopare a corupției, atunci partidele ar fi trebuit, cu două-trei luni înainte de alegeri, să-și prezinte candidații în paginile ziarelor, la posturile de televiziune sau în cadrul adunărilor electorale, informându-i în mod corect pe alegători asupra calităților profesionale, politice, morale și cetățenești, dar și asupra averii de care dispun cei care urmează să fie înscriși pe buletinele de vot. În același timp, s-ar fi impus adoptată măsura fermă ca niciun primar sau consilier să nu poată migra către un alt partid, astfel încât nou-aleșii să fie obligați să-și respecte promisiunile făcute în fața alegătorilor.