Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·9 februarie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Titi Holban
Discurs
Declarație politică intitulată „Cine plătește pentru datoriile statului?”
Atunci când un cetățean al României înregistrează o datorie la stat, acesta din urmă implementează un protocol de proceduri de recuperare și executare comparabil cu al celei mai intransigente bănci. Contribuabilul este bombardat cu somații de plată, informat și presat și, în cele din urmă, executat până la recuperarea datoriilor.
Cu toate acestea, nu puține sunt cazurile în care statul este cel dator în fața cetățeanului – fie el persoană fizică sau reprezentant al unei companii private. Numai că, în acest caz, nimeni nu se grăbește cu plata... Statul poate înregistra întârzieri în plata unor datorii în contul contribuabililor fără să fie amenințat cu execuția sau cumularea unor penalități. În această situație se află mii de firme care au avut contracte cu autorități ale statului și care, deși au executat lucrările, nu încasează banii stabiliți prin contract.
În acest caz, ne întrebăm dacă nu este just să se aplice o egală măsură și o egală sancționare și statului ce se află în situațiile menționate mai sus. Ba, mai mult, există companii care, pe de o parte, înregistrează datorii la stat, dar, pe de altă parte, au de recuperat sume considerabile de la acesta. Firesc și normal ar fi ca din suma datorată statului de către companie să fie scăzute și șterse datoriile contribuabilului către stat. De asemenea, este mai mult decât necesară o revizuire a legislației fiscale, care să impună statului plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere în onorarea contractelor cu un contribuabil.
Este una dintre modalitățile extrem de importante, dacă este să vorbim de reforma statului, pentru că prevede o măsură egală atât pentru cetățean, cât și pentru autoritatea statului.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.