Petru Călian

Declarație politică intitulată „CNSAS-ul a devenit arhivă” Nouă ani de zile a funcționat CNSAS-ul pe baza unei legi care brusc a fost declarată neconstituțională. Oare timp de nouă ani Curtea Constituțională nu a studiat legalitatea legii după care funcționează o adevărată instituție? Decapitarea CNSAS-ului vine într-un an electoral în care miza principală este „basmaua curată” a celor care vor să conducă țara. Decizia spectaculoasă a Curții Constituționale pune paie pe foc într-o societate năucită de reapariția fiorilor Securității. Ceea ce credeam că am îngropat în decembrie 1989 am dezgropat acum! Tinerii, cărora colaborarea cu Securitatea le este un gând străin, joacă și ei pe scena trecutului. Neștiind de fapt ce însemna în trecut un colaborator al Securității, generația tânără nu condamnă și nu se preocupă de trecutul celor care ocupă poziții-cheie în conducerea României.

Să fie oare desființarea CNSAS-ului un act modern de indiferență? Revizuirea acestei instituții era o măsură mult mai echilibrată decât dispariția ei într-un an electoral crucial. Scopul bine definit la început, acela de deconspirare a Securității, s-a transformat treptat într-un joc mediatic gustat de cetățeni. Transparența politică publică este un punct-cheie al democrației, iar reacția societății civile vine în sprijinul dreptății colective. Această idee este îmbrățișată și de analiștii politici, care susțin ca întreaga arhivă a Securității să fie publicată pe internet. Dacă în unele instituții din sectorul privat informațiile cu privire la membrii conducerii sunt făcute publice, atunci de ce să nu se aplice acest principiu la nivelul tuturor instituțiilor statului român? CNSAS-ul a antrenat jucători cu greutate, precum oameni politici de marcă, și a luat amploare odată cu apariția în acest război a Bisericii Ortodoxe Române, un jucător moral, care nu trebuia să ia parte la acest joc murdar.

Ne-am luptat pentru o „curățenie” a mizeriilor vechiului sistem și acum ne oprim la mijloc de drum?!