Florin Țurcanu

Declarație politică intitulată „Principalele disfuncționalități ale agriculturii județului Botoșani”

Într-o țară cu o tradiție agrară, traversăm o perioadă în care producția agricolă și zootehnică sunt de import. Legumele, fructele și carnea provin în proporție de aproximativ 65% din țările UE, și nu numai.

Vă expun în rândurile ce urmează o serie de probleme cu care se confruntă județul Botoșani, unul dintre județele cu potențial agrar și zootehnic, precum și o serie de soluții care ar putea diminua importul produselor agricole și zootehnice.

În ceea ce privește sectorul vegetal, problemele stringente sunt:

— în fiecare an, o suprafață de 35 — 40% din cele peste 291 mii hectare de teren arabil nu se lucrează;

— aproximativ 30% din această suprafață se lucrează fără a se respecta tehnologiile de producție aplicate în țările UE;

— încărcătura pe tractor este mult supradimensionată, ajungând de la 5 până la 8 ori — încărcătura normală este de 50 — 60 hectare pe tractor de 65 — 90 CP;

— parcul de combine este învechit și nu asigură recoltarea în termen a producțiilor realizate;

— aproximativ 90% din parcul de tractoare și utilaje agricole are durata de exploatare expirată, fiind deci învechit și cu consum de motorină aproape dublu față de cel utilizat de agricultorul din UE;

— fiabilitatea este net inferioară, iar sectorul de servicii care să deservească reparațiile este aproape inexistent în 80% din comunele județului; — inexistența depozitelor de cereale specializate la nivelul grupurilor de producători.

Lipsa mijloacelor financiare și imposibilitatea agricultorului de a apela la creditul agricol sunt factorii care agravează cele arătate mai sus și deci fac ca decalajul între agricultorul din UE și cel din județul nostru să se accentueze.

În sectorul zootehnic, principalele probleme ale județului Botoșani sunt:

— o foarte slabă mediatizare a normelor sanitarveterinare și de mediu, coroborate cu fermitatea cu care se efectuează actul de control de către inspectorii acestor instituții și de măsurile dispuse, care sunt mult mai dure decât în multe țări din UE, în care mediatizarea și toleranța încurajează agricultorul, în scopul integrării în norme și al sporirii producției;

— dezinteresul specialiștilor de la mediu privind încercările agricultorilor de a întocmi proiecte cu finanțare europeană;

— dispersia efectivelor de animale atât ca număr, cât ca și specii în gospodăria agricultorului, lipsa asociațiilor de producători din acest domeniu și lipsa piețelor specializate;

— lipsa firmelor de industrializare a principalelor produse agricole — lapte, carne, miere de albine etc., constituite la nivelul grupurilor de producători, pentru a preîntâmpina concurența constituită prin firmele de tip monopol care impun prețurile producătorului agricol.