Oana Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme

Declarație politică intitulată „Sportul nu duce lipsă de sportivi, dar de infrastructură da!”

Numele mari ale sportului românesc sunt pe buzele tuturor atunci când vine vorba despre performanță. Gheorghe Hagi, Gabriela Szabo, Nadia Comăneci, Ilie Năstase sunt doar câțiva dintre sportivii români care au smuls ropote de aplauze și au adus România pe lista țărilor de renume din sportul mondial.

Am uitat însă să ne întrebăm ce ar fi fost aceste nume dacă starea bazelor sportive la acea vreme ar fi fost asemănătoare cu aceasta de acum. Ce ar fi fost Nadia Comăneci fără baza sportivă de la Deva, lăsată acum în paragină? Ce ar fi fost toți marii sportivi români fără programe și finanțări venite de la stat? Poate că puțini dintre ei sau poate niciunul nu ar mai fi scris o pagină în istoria sportului. Iată de ce mă întreb cum este posibil ca, în vremurile noastre, când aparatura modernă nu ar trebui să fie un lux, ci o obișnuință în bazele sportive din România, să nu mai putem asigura copiilor cu reale înclinații spre sport nici măcar strictul necesar. Cum este posibil ca bazele sportive care au transformat sportul românesc în unul de renume mondial să ajungă hrana rechinilor imobiliari și să fie transformate în complexuri de lux, destinate exclusiv oamenilor cu mare putere financiară? Câte talente se irosesc, generație după generație, din cauza lipsei de responsabilitate și de eficiență a celor care ar trebui să facă lucrurile să meargă în sportul românesc?

Cred cu tărie că, pentru ca un mare antrenor cum este Octavian Belu să mai poată spune despre un centru sportiv cum a fost cel de la Deva că este un „templu al gimnasticii mondiale”, trebuie ca aceia aflați în acest moment la conducerea Ministerului Tineretului și Sportului să ia măsuri urgente pentru crearea unor condiții minime și decente pentru sport. De asemenea, noi toți trebuie să ne mobilizăm pentru a găsi surse de finanțare, pentru a pune la punct proiecte și a folosi fonduri structurale ca să scoatem sportul românesc din mizeria în care se află. Sunt convinsă că sportul românesc nu duce lipsă de tinere talente, dar duce lipsă, cu siguranță, ca urmare a nepăsării celor abilitați să ia măsuri, de o infrastructură fără de care nu mai putem învia marile bucurii de odinioară.