Traian Constantin Igaș

Declarație politică intitulată „Summit-ul NATO — București, aprilie 2008”

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este o alianță politico-militară fondată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat în Washington pe 4 aprilie 1949. Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă recunoscut prin articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice. O frază esențială s-a referit, la început, la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliaților europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși, temuta invazie sovietică în Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului pe 12 septembrie 2001, ca răspuns la atentatele din 11 septembrie 2001.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord — NATO — este fondată de 12 state vestice: Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada și Portugalia. Această alianță militară care oferea o autoapărare colectivă împotriva agresiunii sovietice a sporit mult influența americană în Europa.

La 29 martie 2004 România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, și a pășit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că țara noastră este, de acum, parte a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securității.

Avem oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naționale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanții de securitate din istoria României. Ca țară europeană cu vocație euro-atlantică, România și-a exprimăm sprijinul pentru o alianță puternică și capabilă să răspundă eficient noilor amenințări la adresa securității. Un parteneriat transatlantic dinamic și robust reprezintă, în actualul context internațional, un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente la noile riscuri de securitate cu care se confruntă comunitatea democrațiilor transatlantice. La început de secol XXI, România face acum parte dintr-o alianță care își continuă misiunea fundamentală de apărare colectivă cu instrumente noi, adaptate noilor riscuri de securitate.

Calitatea de membru al alianței consolidează capacitățile României de protejare a securității sale într-un mediu în care securitatea națională înseamnă mai mult decât putere militară sau apărare, înseamnă și cooperare, valori comune, capacități noi, implicare activă a tuturor palierelor societății — structuri guvernamentale, societatea civilă.