Adrian Gurzău

Declarație politică intitulată „Unde ne sunt sindicatele?” În urmă cu puțin timp, cea mai mare companie petrolieră din România anunța că intenționează să disponibilizeze, începând cu 1 februarie, aproximativ 2.800 de angajați. În replică, sindicatele din cadrul companiei au răspuns că ele au fost de acord cu disponibilizările, sub condiția „să fie păstrate celelalte locuri de muncă”, precizând, în plus, că „în continuare sunt posibile disponibilizări, în funcție de cât de jos ajunge prețul țițeiului”.

Noi ne așteptăm ca sindicatele să lupte pentru interesele muncitorilor, fie că aceștia sunt din mediul privat, fie că sunt din administrația statului sau funcționari bugetari.

Este incredibil ca o confederație sindicală de mărimea și forța celei despre care spuneam mai înainte să se mulțumească cu promisiunea derizorie că, după concedierea a aproape 3.000 de salariați, vor fi păstrați ceilalți angajați ai companiei. De parcă o companie ar putea funcționa și produce profit fără angajați!

Exemplul pe care îl aduc în fața dumneavoastră, făcândumă să mă întreb — fără nicio exagerare — „Unde ne sunt sindicatele?” este cu atât mai de neînțeles și mai aberant cu cât statul român, prin contractul încheiat cu compania în momentul privatizării, îi dă posibilitatea să obțină rezultate financiare peste așteptări, dat fiind prețul extrem de mic al concesionării rezervelor interne.

În aceste condiții, reperul legat de prețul țițeiului de pe piața internațională nu se susține, în contextul raționamentului continuării concedierii angajaților.

Eu personal aș recomanda angajaților companiei petroliere ca, în condițiile de criză de astăzi, să își reconsidere interesele personale și cele profesionale și să analizeze în ce măsură este posibil să își organizeze acele instituții sindicale care să îi reprezinte cu adevărat. Pentru că, atunci când vor ajunge la mila statului, va fi cu siguranță prea târziu.

Este foarte important să ne preocupe bugetul și sectorul bugetar, însă grija pentru sectorul privat este, din aceeași perspectivă, esențială. Sectorul privat este cel care susține, de fapt, prin cei patru milioane de angajați, constituirea bugetului de stat.