Ovidiu Alexandru Raețchi

Declarație politică vizând sistemul de tip homeschooling pentru copiii români din diaspora

În ultimele luni, în baza unor sesizări primite de la cetățeni români rezidenți în state precum Egipt, Siria sau Tunisia, am elaborat un prim draft al unui proiect legislativ care vizează posibilitatea școlarizării la domiciliu a copiilor români (din ciclul primar și gimnazial) din diaspora, în cadrul sistemului românesc de învățământ. Vă voi oferi ca exemplu un mesaj primit recent de la un cetățean român rezident în Sharm El Sheikh:

„Pe mine mă interesează sistemul de homeschooling pentru băiatul meu. Există în toată Uniunea Europeană, numai în România nu. Noi, în Egipt, suntem interesați, pentru că sistemul de învățământ de aici are anumite lipsuri și am dori pentru copiii noștri această posibilitate. Părinții pot susține financiar, nu știu de ce este așa de greu de implementat și în România.”

Trebuie să plecăm de la premisa că un număr semnificativ de copii români din diaspora pot fi, în anumite momente, afectați obiectiv în actul de educație de probleme politice, sociale, de identitate sau personale. Putem vorbi, ilustrativ, de tensiunile sociopolitice din state precum Egipt, care afectează ciclul educativ normal. Putem invoca chiar situația mult mai gravă din Siria, unde tensiunile civile au fost înlocuite de un război dur.

La astfel de argumente se adaugă cele vizând integrarea într-o nouă societate (copilul nu cunoaște încă limba țăriigazdă) sau păstrarea identității (părinții doresc pentru copilul lor o educație în limba română).

Cred că avem nevoie, pentru a veni în ajutorul unor cazuri similare celor invocate mai sus, de un cadru legislativ suplu, ușor de implementat, care să permită copiilor români din diaspora școlarizarea la domiciliu, în cadrul sistemului educațional românesc.

Nu trebuie să uităm, în acest sens, Declarația universală a drepturilor omului din 1948, care menționează că părinții au dreptul de a alege metodele de educație de care pot beneficia copiii lor. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că acest tip de educație este considerat funcțional în țări precum Franța, Belgia, Italia, Luxemburg, copiii înregistrând rezultate notabile.

În acest sens, pentru România, cred eu, se impun patru paliere de construcție legislativă:

– stabilirea unui sistem de calificare și verificare a tutorilor acreditați să predea cursuri la domiciliu (inclusiv părinții putând deveni tutori);

– înființarea în cadrul Ministerului Educației a unui centru pentru acreditarea tutorilor și verificarea elevilor din diaspora;

– stabilirea unui sistem și unui program de testare on-line a elevilor din diaspora, care să verifice și să confirme evoluția notată de tutori;

– implicarea ambasadelor în organizarea acestor examene on-line.

Până la lansarea propunerii legislative în spațiul public, invit comunitățile românești din diaspora – cât și cetățenii din România – să își exprime viziunea privind principiile enunțate, aducând corecții și îmbunătățiri acolo unde este cazul.