Voi încerca să vă prezint, în linii generale, cum domnul Victor Viorel Ponta nu este de acord cu domnul deputat Victor Viorel Ponta, care nu este de acord cu domnul prim-ministru Victor Viorel Ponta, care nu este de acord cu domnul președinte de partid Victor Viorel Ponta, care nu este de acord cu cetățeanul Victor Viorel Ponta. Din păcate, în orice situație s-ar afla, indiferent ce-și dorește dumnealui să fie în funcție de interesele de moment, incompetența și lipsa respectului de sine și față de ceilalți este fața „văzută” a domnului Ponta.
Astfel, aflat în opoziție, domnul președinte de partid Victor Viorel Ponta critica cu înverșunare numărul mare de ordonanțe de urgență emise de către Cabinetul Boc. Ce se întâmplă astăzi? Guvernul condus de premierul Victor Viorel Ponta este campion absolut al ordonanțelor la un an și șapte luni de la preluarea guvernării. În condițiile în care, Guvernul Boc era susținut de o majoritate fragilă în Parlament, Guvernul domnului doctor Victor Viorel Ponta are susținere de 70% în forul legislativ suprem al țării. Cu toate acestea, au fost emise 235 de ordonanțe, 50 de ordonanțe simple și 185 de ordonanțe de urgență. Dacă, numai în prima parte a anului, Executivul a emis 50 de ordonanțe de urgență, Guvernul Boc a emis, pentru o aceeași perioadă, 16 ordonanțe de urgență.
Exemplele de urgențe ale acestui Guvern Ponta sunt următoarele:
– măsuri referitoare la servicii poștale (OUG nr. 13/2013), timbrul de mediu pentru autovehicule (OUG nr. 9/2013), modificarea legislației pentru azilul în România (OUG nr. 16/2013), organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente (OUG nr. 34/2013), aici urgența era înlocuirea sintagmei „pășuni și fânețe” cu termenul „pajiști”, prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Într-adevăr, nu a reprezentat o urgență adoptarea unei ordonanțe în vederea eutanasierii câinilor fără stăpân, nici chiar după nefericitul caz al copilului în vârstă de 4 anișori ucis de maidanezi, situație în care domnul doctor și prim-ministru Victor Viorel Ponta declara că cere Parlamentului să vină cu o soluție.
Astfel, cifrele îl contrazic pe celebrul deja doctor în ale minciunii, Victor Viorel Ponta, care, potrivit datelor din Monitorul Oficial, dacă premierul Boc a emis o ordonanță de urgență, în medie, o dată la 3 zile, premierul Victor Viorel Ponta a emis una la 2,8 zile, în condițiile în care este susținut de o majoritate covârșitoare în Parlament.
Domnul doctor Ponta este cel care, în timp ce declara la televizor că ordonanțele sunt neserioase și preferă legile, în ședința de guvern trecea scurt alte două ordonanțe de urgență fără dezbatere publică. Astfel, în timp ce declara că nu va mai adopta ordonanțe, doctorul Ponta scoate de sub
masă o ordonanță-fantomă și o trimite spre publicare în Monitorul Oficial, ordonanță care nu apărea în informarea publică privind actele adoptate în ședința de guvern la data respectivă (4.09.2013) – Ordonanța de urgență privind declanșarea procedurii insolvenței la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu-Severin.
Asistăm, astfel, la un alt caz de dedublare a domnului doctor Victor Viorel Ponta. Așadar, nu există doar un Pontapremier și un Ponta-deputat, ci chiar doi Ponta–prim-ministru, unul pro ordonanțe și unul contra ordonanțe.
Prin urmare, cu o majoritate de peste 70% în Parlament, Guvernul domnului doctor Victor Viorel Ponta se află într-o permanentă stare de urgență, normalitatea fiind dedublarea personajului tragicomic Ponta.
În ceea ce privește contestarea la Curtea Constituțională a ordonanțelor de urgență, Avocatul Poporului a contestat Ordonanța de urgență privind Codul insolvenței (OUG nr. 91/2013), aceasta după ce președintele Traian Băsescu a cerut pe 7 și pe 8 octombrie, în două declarații de presă, ca Avocatul Poporului să conteste ordonanța la CCR, ordonanță pe care o consideră discriminatorie. La judecarea cauzei, CCR a admis sesizarea Avocatului Poporului, stabilind că prevederile invocate sunt neconstituționale.
Totodată, în 30 octombrie 2013, CCR a declarat că dispozițiile OUG nr. 1/2013 care modifica Legea nr. 263 a pensiilor sunt neconstituționale, prin care Guvernul Ponta nu dorea să ajusteze sumele cuvenite celor care au ieșit la pensie în perioada 2011–2013 cu indicele de corecție a punctajului.
Ce promitea domnul doctor Victor Viorel Ponta? Că va elimina calcularea contribuțiilor de asigurări de sănătate la pensiile între 740 și 1.000 de lei. Cum a onorat domnul Ponta această promisiune? Simplu: a introdus contribuții de asigurări de sănătate veniturilor suplimentare obținute din chirii sau din agricultură.
Demagogia domnului doctor atinge apogeul la fiecare declarație pe care o oferă, într-adevăr, diferența fiind făcută de locul în care face declarația sau de momentul zilei. Observăm, așadar, cum o temă de interes public este văzută și apreciată diferit de domnul doctor prim-ministru și deputat Victor Viorel Ponta.
Astfel, dacă pe vremea când era în opoziție domnul deputat Ponta declara că acordul cu FMI este o crimă împotriva poporului român, în noua ipostază de prim-ministru, acordul cu FMI este o mană cerească pentru poporul român. Dacă din calitatea de deputat, aflat în opoziție, domnul Victor Viorel Ponta promitea scăderea ca în povești a taxelor și impozitelor, în calitatea de prim-ministru și-a dat seama de necesitatea acestora, ba mai mult, a introdus în plus nu mai puțin de 30 de taxe și impozite noi sau majorate.
Guvernul Ponta este lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislației fiscale din ultimii 10 ani, stabilind un nou record negativ de impredictibilitate. Guvernul Ponta ne-a adus într-o adevărată demență fiscală în ultimele 18 luni de guvernare. 32 de modificări a produs Executivul condus de Victor Ponta asupra Codului fiscal și Codului de procedură fiscală de când este la guvernare, adică aproape două modificări făcute în medie pe lună.
Totodată, pe vremea opoziției domnului doctor Ponta, când ataca neobosit corupția și clientelismul din guvernele anterioare, nu credeam că Guvernul preacinstitului Ponta va fi campionul inculpaților, incompatibililor, celor în conflict de interese sau chiar al condamnaților.
Domnul doctor Ponta este cel care afirma, că acciza pe care o introduce la carburanți nu va avea niciun efect major, ba chiar, din declarațiile domnului Ponta, reieșea că aceasta va avea efecte pozitive pentru populație. Cu toate acestea, cu presiunea publică a domnului președinte Băsescu ca această acciză să nu se introducă, domnul doctor Ponta a luat decizia să-l trimită pe domnul ministru Voinea la Bruxelles, pentru a discuta un plan în două etape privind creșterea accizei.
În drumul acestuia spre Bruxelles, domnul doctor Ponta apare public și declară că va amâna pentru moment, cu trei luni, introducerea accizei, în așa fel încât efectul asupra prețurilor bunurilor de consum să nu fie imediat. Adică, să înțelegem că efectele nu vor fi pozitive, domnule doctor? Ba mai mult, declară, în calitate de prim-ministru, că prețul la benzină în România este oricum cel mai mic din toată Uniunea Europeană, fără însă să ia în calcul și veniturile pe care le au românii raportate la media europeană. Într-adevăr, un prim-ministru demn de apreciat, care-și dorește cu tărie bunăstarea românilor, care urmărește binele comun! Se încadrează această declarație, cu succes, alături de celelalte declarații halucinante pe care acest mare om de stat le are la fiecare ieșire publică, așa cum săptămâna trecută declara că oricum noi nu avem atât de mulți corupți la nivel guvernamental precum au alte state ale Uniunii.
Domnule prim-ministru, gafele zilnice pe care le comiteți mă determină să cred că veți intra în istorie ca doctorul rușinii publice a poporului român!
Unde urmează să meargă banii colectați din acciza de 7 cenți pe litru la combustibil nici asta nu am înțeles de la acest Cabinet Ponta, pentru că minciuna nu cunoaște limite. Astfel, în 28 octombrie, doctorul Victor Ponta spunea, la România Tv, că nu respinge „în niciun caz” introducerea unei noi taxe pe benzină și motorină.
La 30 octombrie, la nici două zile distanță, Victor Ponta dezminte că Guvernul ar lua în calcul introducerea unei noi taxe pe benzină și motorină. „Nu se dă nicio nouă taxă, ce să mai punem alte taxe, dacă nici pe astea nu le putem încasa? Să-i punem tot pe cei serioși, cinstiți, care plătesc taxe, iar șmecherii care nu plătesc taxe să ne râdă în nas? Nu!”
În 4 noiembrie, Victor Ponta anunță că Guvernul va introduce o acciză de 0,7 eurocenți la litrul de carburant, banii astfel colectați urmând să fie vărsați într-un fond special destinat investițiilor în infrastructura rutieră. Mirel Palada a revenit ulterior și a precizat că acciza va fi de „7 cenți” pe litru.
În 14 noiembrie, ministrul finanțelor, Daniel Chițoiu, susține că prețul carburanților va crește cu circa 30–40 lei/litru în urma indexării accizelor în raport cu rata inflației și introducerii accizei suplimentare de șapte eurocenți.
La 22 noiembrie, Victor Ponta susține că banii obținuți din majorarea accizelor vor merge la plata unor despăgubiri, nu la investițiile din infrastructura rutieră, așa cum a spus anterior. „Îi luăm de la autostrăzi și-i punem la hotărâri”, a spus Ponta într-o conferință de presă.
La 26 noiembrie, ministrul bugetului, Liviu Voinea, susține că creșterea accizei la carburanți a fost o măsură pentru evitarea deflației, al cărei pericol este mai mare decât cel al unei ușoare creșteri a inflației, întrucât din deflație nu se iese, generând șomaj și recesiune.
În 29 noiembrie, Victor Ponta susține că introducerea accizei nu va conduce la majorarea prețului carburanților. „Nu va crește pentru că avem un context economic favorabil, în care pe bursele mondiale prețul combustibilului va scădea în mod semnificativ și atunci eu cred că impactul pentru cetățean nu va exista”. În data de 8 decembrie, ministrul bugetului, Liviu Voinea, spune că neintroducerea accizei ar fi condus la mărirea cotei unice de impozitare la 18%.
Iată cum părerile domnului deputat Ponta nu coincid aproape niciodată cu cele ale domnului prim-ministru Ponta. Astfel, soluțiile pe care le clama cât timp era în opoziție se izbesc violent de ignoranța acestuia, și iată-l luând decizii fără nicio viziune, fără nicio strategie și, mai grav, își imaginează că va exista bunăstare, fără principii. Nu înțelege că o țară condusă de un om sărac în principii nu poate fi decât o țară săracă.
*
„Ce notă merită USL pentru politica sa economică”
Am gândit declarația mea politică de astăzi pornind de la date concrete, făcute publice de Institutul Național de Statistică, și în contextul evenimentelor petrecute la începutul săptămânii trecute în Legislativ.
Dincolo de legile votate pe ascuns, în miez de noapte, de continuarea loviturii de stat tocmai în pragul sărbătorilor, atunci când se speră că oamenii nu sunt atenți la astfel de lucruri, dincolo de „marțea neagră” a Parlamentului României și de inocența mimată a premierului atunci când este pus în situația de a da niște răspunsuri concrete, deci dincolo de toate acestea rămân datele statistice, cifrele care vorbesc, chiar dacă nimeni nu vrea să le mai audă.
Spune INS că indicele prețurilor de consum în luna noiembrie 2013 față de octombrie 2013 este 99,99%, iar față de noiembrie 2012 este 101,83%. Creșterea medie a prețurilor pe total în ultimele 12 luni, adică decembrie 2012 – noiembrie 2013, față de precedentele 12 luni, determinată pe baza indicelui prețurilor de consum este 4,3%, iar cea determinată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum este 3,5%.
În luna noiembrie 2013 față de luna octombrie, prețurile mărfurilor nealimentare și tarifele serviciilor au crescut cu 0,1% la fiecare categorie. Nu este deloc optimist sau încurajator ce se întâmplă.
Iată că în timp ce Guvernul joacă pe micile ecrane un rol de precupeață la obor, economia se prăbușește și cu ea se duc spre fundul prăpastiei acei puțini truditori care prin munca lor plătesc impozite și taxe și duc în spate acest firav buget. În timp ce atenția opiniei publice este deturnată spre teme false dătătoare de adrenalină, la economia reală nu se mai gândește nimeni, nici măcar economiștii adevărați, câți au mai rămas pe aici și ar mai avea curajul și dorința să mai spună acelora care efemer sunt la cârma țării ceva din ce știu.
Am fost uimit să aflu că angajații români lucrează șase zile pe lună doar pentru a-și plăti taxele și impozitele către stat, aproape cât cehii, cu o zi mai puțin decât ungurii, dar aproape dublu comparativ cu ucrainenii, potrivit unei analize
realizate de o companie de consultanță. Studiul la care mă refer a luat în calcul contribuțiile sociale și impozitul pe venitul obținut din salarii valabile la sfârșitul lunii noiembrie în șase dintre statele din Europa, foste comuniste, respectiv Ucraina, Polonia, Ungaria, Slovacia, România și Cehia.
Acestea au fost contribuții datorate de angajații cu un salariu net de 1.000 de euro, cu un program normal de lucru de opt ore pe zi, timp de 21 de zile pe lună.
Și iată că avem aici un domeniu în care România este pe un „merituos” loc 2. Cele mai ridicate taxe plătite de angajat, respectiv contribuțiile sociale și impozitul pe venitul din salarii, sunt în Ungaria, urmată de Cehia și România. Polonia și Slovacia au aproximativ același nivel al taxelor totale plătite de angajat, iar angajații ucraineni plătesc cel mai puțin.
Deoarece majoritatea angajaților din sistemul privat își negociază salariul net, foarte mulți dintre aceștia nu sunt cu adevărat conștienți că diferența dintre salariul brut și cel net reprezintă timpul de lucru efectiv pe care aceștia îl prestează într-o lună doar pentru a-și plăti toate aceste taxe către stat. Potrivit acestei analize, angajații din Ungaria lucrează circa 34% din timpul de muncă dintr-o lună, aproximativ șapte zile, pentru plata taxelor către stat, în timp ce aproximativ 30% din munca prestată de angajații din Cehia și România într-o lună, aproximativ șase zile, reprezintă de fapt timpul prestat pentru acoperirea valorii contribuțiilor sociale și a impozitului. Oricum am privi lucrurile, nu este normal să muncești atât de mult pentru a-ți plăti taxele și impozitele.
Dar cu restul obligațiilor de plată, cum rămâne? Cum rămâne cu cheltuielile pentru întreținere, medicamente, creșterea copiilor sau – ce răsfăț! – o eventuală modestă vacanță?
Ce s-a ales din promisiunile electorale ale USL? Unde este creșterea nivelului de trai, unde este scăderea nivelului taxelor și impozitelor, unde sunt vorbele amețitoare despre o viață mai bună pentru toți cetățenii? Acum, că USL și-a văzut sacii-n căruță, a trecut la partea a doua a planului și așa am ajuns să trăim cu toții halucinanta zi de 10 decembrie 2013, ziua în care arbitrarul a devenit lege.
Din aceste motive dar mai ales pentru lipsa totală de interes în privința problemelor economice grave care macină țara, Guvernul USL merită, cu indulgență, nota patru!
„Despre democrația îndoliată a statului de drept”
După preluarea puterii de către Guvernul Ponta, în iunie 2012, atacurile împotriva democrației și a statului de drept din România s-au accentuat. În mod dezarmant, România se confruntă cu o criză a politicului fără precedent. România luptă împotriva celui mai nerod și incompetent Guvern din tulburata tranziție postcomunistă.
După tăvălugul fără de sfârșit al mârșăviilor comise de Guvernul Ponta începând cu iunie 2012, atunci când acesta a preluat puterea prin îndepărtarea din funcție a președintelui Băsescu și hidoasa restructurare a puterii judecătorești, Guvernul Ponta n-a înțeles nimic din experiența de guvernare pe care a acumulat-o. Abordările sale de ordin patologic, aprecierile lipsite de orice urmă de cizelare, orice tact și suport real, metodele lipsite complet de rafinament, raționament logic, competență și simț practic sunt atributele care îl recomandă și identifică în rolul celui mai nerod și infam Guvern pe care România l-a avut după 1990.
În luna iulie a acestui an, Victor Ponta a promis, pe un ton științifico-fantastic, „un plan național de investiții strategice și de creare de locuri de muncă”, mai exact, investiții de 10 miliarde de euro până la sfârșitul anului și crearea a încă 50.000 de noi locuri de muncă.
În prag de sfârșit de an, premierul, așa cum a promis, ar fi trebuit să-și pregătească și să prezinte în mod responsabil mult așteptatul raport al minunatului și productivului 2013. Însă, în locul unui astfel de bilanț, Guvernul Ponta se află în miezul celui mai mare scandal politic al acestui an: în stilul personal heirupist, pe genunchi, USL forțează, peste noapte, o nouă aroganță, aceea de a-i „rezolva” pe toți corupții, actuali și viitori, dintr-o singură lovitură. Astfel, modificările aduse Codului penal în sensul susținut de majoritatea parlamentară, și anume întărirea imunității și introducerea impunității pentru aleși, precum și un proiect de amnistiere conduc democrația României pe marginea prăpastiei, călcând în picioare orice urmă a statului de drept. În mod evident, miza este una colosală: corupție crasă, abuz în serviciu, conflict de interese, blocarea anchetelor penale, furtul din banul public, jaful economiei naționale. Astfel, din nefericire, România se întoarce în timp.
Modificările aduse la Codul penal și susținute de către majoritatea USL vizează scoaterea parlamentarilor din categoria persoanelor care pot fi anchetate de către procurorii anticorupție pentru infracțiuni precum abuzul în serviciu, falsul, luarea de mită, traficul de influență; conflictul de interese, dezincriminarea _de facto_ , respectiv „legalizarea” conflictului de interese atât pentru parlamentari sau miniștri, cât și pentru aleșii locali.
În acest sens, reacțiile dure nu au întârziat să apară. Astfel, pe bună dreptate, cetățenii români iritați, revoltați și nemulțumiți de abuzurile comise de acest Guvern, s-au adunat duminică, 15 decembrie, în fața instituției, unde au protestat împotriva măsurilor complet inepte luate de acesta, scandându-se „Ceaușescu n-a murit, este Ponta travestit!”
De asemenea, reacțiile pe plan internațional la adresa modificărilor aduse Codului penal au fost extrem de dure. Astfel, Ambasada Statelor Unite la București a transmis faptul că amendamentele aduse Codului penal ar reprezenta un real pas înapoi pentru România: „Această acțiune a Parlamentului reprezintă o îndepărtare de la principiile transparenței și ale statului de drept și este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României”. Reacții asemănătoare nu au întârziat să apară și din partea ambasadelor Olandei și Marii Britanii la București, precum și de la Comisia Europeană. Ambasada Germaniei la București a adoptat, de asemenea, poziție în acest sens, astfel: „Ambasada Republicii Federale Germania la București sprijină eforturile continue de combatere a corupției ale Guvernului României și ale organelor de urmărire penală. Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea diferitelor instituții care sprijină, protejează și dezvoltă statul de drept – ca de exemplu ANI, CSM, DNA, Ministerul Public sau Curtea Constituțională – să se desfășoare fără presiune politică și neîngrădit. Integritatea celor care îmbracă funcții publice, între care se numără și parlamentarii, constituie – și dincolo de aspectele de natură penală – un important semnal pentru dezvoltarea unei culturi politice a responsabilității în România. Pe acest fundal, urmărim cu atenție și îngrijorare actualele măsuri legislative”.
Cucerit pe deplin de mania persecuției „dușmănoase” de care suferă grav, Victor Ponta a adus critici serioase la adresa instituțiilor, organizațiilor și persoanelor care s-au sesizat în legătură cu grosolanele amendamente aduse Codului penal, etalând reacții tipic „ceaușiste”. În acest sens, premierul Victor Ponta a declarat că a transmis însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA la București că nu trebuie să ni se atragă atenția niciodată la nimic, că deocamdată nu este cazul să ne atragă atenția. „Este foarte bine să ne consultăm, dar de atras atenția nu ne mai atrage atenția nici Moscova, nici altcineva.”
Ne regăsim, fără doar și poate, în miezul unui demers fără precedent în România postdecembristă, care sfidează în mod flagrant valorile sfinte ale democrației, bunului-simț și respectului față de popor, regulile statului de drept.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.