Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·8 martie 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Georgian Pop
Discurs
„Deficitul de creșe și grădinițe – o problemă reală a învățământului preșcolar”
În ultimul an de zile Guvernul a decis o serie de modificări legislative în domeniul muncii și protecției sociale, multe dintre legile inițiate și adoptate de Guvern neținând cont de opinia generală, de cea a organizațiilor civice, a sindicatelor și patronatelor. În repetate rânduri, guvernanții au demonstrat nu doar lipsă de viziune, ci și faptul că dialogul social este doar un concept dintr-un program de guvernare, atât ministrul muncii, cât și prim-ministrul ne-au anunțat că noile legi din domeniul asistenței sociale și cele ce reglementează raporturile de muncă vor schimba complet situația economică a României și că piața muncii va fi mai dinamică.
În 2010, legislația privind concediul de îngrijire a copilului a fost modificată, acesta reducându-se de la 2 ani la doar un an, cu posibilitatea de a se opta pentru 2 ani, dar cu diminuarea indemnizației mamelor. Efectele reducerii concediului maternal nu sunt doar de ordin material pentru mame și familii, ci și de natură demografică. Scăderea natalității reprezintă principalul efect negativ al reducerii duratei concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
Guvernul nu ține cont că România trece deja printr-o perioadă cu declin demografic, iar scăderea natalității va duce la o îmbătrânire mai accentuată a populației. Efectele reducerii indemnizației pentru creșterea copilului nu vor fi vizibile imediat. Măsura va avea consecințe negative asupra populației, iar acestea vor fi resimțite peste câțiva ani. Potrivit prognozelor Eurostat, peste 50 de ani, populația țării va
scădea cu 4,5 milioane de persoane, până la numai 16,9 milioane de locuitori.
Noua politică a Guvernului în domeniul natalității relevă o problemă stringentă – deficitul de locuri în creșe și grădinițe. De exemplu, în București, în prezent, sunt circa 60 de mii de copii până la 3 ani și doar câteva creșe de stat în fiecare sector al Capitalei (17 creșe de stat în București), unde numărul locurilor este limitat. Locurile din grădinițele private sunt foarte scumpe și greu accesibile pentru mulți părinți. Această situație se întâlnește în fiecare județ al țării, iar proiectele de construire de creșe și grădinițe lasă de dorit, atât ca număr, cât și în ceea ce privește capacitatea de finalizare a lucrărilor. Mai mult, în practică, s-au întâlnit situații aberante de genul acelora în care, chiar în cazul finalizării construcției sau renovării unor creșe, respectiv grădinițe, cu eforturi semnificative din partea autorităților locale, primarii s-au văzut în imposibilitatea de a angaja personal din cauza interdicției impuse de Guvern în acest sens.
Considerăm că în România este nevoie de un proiect amplu, la nivel național, privind construcția de creșe și grădinițe. Guvernul trebuie să se implice în găsirea unor soluții de susținere a învățământului preșcolar, cu atât mai mult cu cât el este punctul de plecare în educație.