Vasile Berci

„Delirul puterii”

A intrat în practica actului de guvernare al actualei puteri o metodă neexperimentată nicăieri în societățile democrate: metoda guvernării agresiv-abuzive. În ultimul timp, acest tip de guvernare a atins magnitudinea delirului generat de obsesia puterii.

Aceste metode sunt expresia concentrată a diversiunii și incapacității crase de a exercita o bună guvernare, a promovării unor relații toxice și antagonice între stat și societate.

Să enumerăm doar câteva: disponibilizarea a 10.000 de angajați ai MAI și desființarea posturilor de poliție rurală, revizuirea Constituției în virtutea unor abordări discutabile, referendumul din București de tipul a fi sau a nu fi etc.

Agenda publică a ultimelor zile este dominată de megagăselnița aberantă băsesciană a desființării județelor actuale și a organizării în pași gimnastici a opt județe, pe structura regiunilor de dezvoltare, după logica strâmbă „întâi tăiem și apoi măsurăm”. Fără studiu de impact, fără pachet legislativ și consultarea populației prin referendum și partajarea rațională a competențelor etc., așezând deci „căruța înaintea boilor.”

Această decizie a fost luată de președintele autocrat, deși în urmă cu o lună arhetipul obedienței absolute, premierul Emil Boc, secondat de ministrul Elena Udrea, se exprimau extrem de clar că reorganizarea administrativ-teritorială este inoportună și imposibilă până la alegerile din 2012. Decizia președintelui le-a schimbat punctul de vedere cu 180 de grade, cum se întâmplă de regulă. Ba, mai mult, au avansat procedura dragă lor, a adoptării legii prin angajarea răspunderii Guvernului până la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare.

Convinși probabil că au misiunea istorică a modernizării statului, s-au pus pe treabă, reușind să demoleze educația, sănătatea, ordinea publică și să decredibilizeze instituțiile statului, inclusiv puterea legiuitoare și justiția.

În mintea lor puțină și atinsă de paranoia, pentru încununarea operei devastatoare a mai rămas un singur lucru de făcut: aruncarea țării într-un haos fără precedent în istorie, printr-o reformă administrativ-teritorială forțată, fără viziune și irațională, după principiul pervers „important este să distrugem ceea ce mai funcționează” în această țară.

În delirul lor trec cu inconștiență peste faptul că binele ipotetic pe care-l invocă pentru oameni și țară nu se poate face cu forța, fără consultarea populației prin referendum. Este lipsit de importanță pentru ei că cetățenii vor parcurge, până la noile reședințe de județ, sute de kilometri.

Nu au răspuns și cu argumente cu privire la organizarea instanțelor de judecată pe palierele consacrate: judecătorii, tribunale județene și curți de apel. Vor dispărea tribunalele județene sau curțile de apel, având în vedere că nu-i loc și poziționare pentru ambele în același județ? Cum va arăta arhitectura de organizare ierarhică a cultelor religioase (episcopii, mitropolii etc.) care are ca element fundamental existența actualelor județe?